Cu mai mult de 100 ani înainte ca lui Newton să-i cadă un măr în cap, Leonardo da Vinci teoretizase deja în caietele sale de schițe cum funcționează gravitația.
Isaac Newton a fost un tip ciudat. Și-a băgat un ac în ochi pentru a afla cum funcționează lumina și a formulat prima teorie a gravitației acceptată de Occident. Cu toate acestea, se pare că un alt om de știință a fost cu mai bine de un secol înaintea lui: Leonardo da Vinci, maestrul Renașterii, făcea deja presupuneri despre cum funcționează gravitația încă din secolul al XVI-lea.
Cu aproape două secole înainte ca Isaac Newton să își publice lucrarea “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” (1687), Da Vinci își umplea timpul liber cu mâzgălituri teoretice. La fel ca în cazul jurnalelor personale ale mai multor personalități istorice, desenele lui Da Vinci au fost supuse unei digitalizări extinse. În timpul studiului, cercetătorii au observat că, în colțul unei foi, se afla ceva care semăna cu o formulă matematică.
Aceasta pare a fi cea mai timpurie înregistrare a înțelegerii gravitației de către omenire.
În colțul prăfuit al unei foi vechi de mai mult de un secol
Todd DaileyCC BY-SA 2.0
Leonardo da Vinci a desenat mici imagini în caietele sale. Studiul embrionilor, metoda scrierii în oglindă și câteva dintre invențiile sale s-au născut în acele pagini prăfuite.
Fie că stătea în biroul său sau în timpul plimbărilor sale zilnice, maestrul renascentist obișnuia să scrie cu tot ceea ce-i cădea în mână. Chiar și formule matematice. Acest lucru este demonstrat de fragmentele publicate recent din unele dintre caietele sale, care pot fi accesate aici.
Mai mult decât atât, Leonardo da Vinci a conceput experimente pentru a demonstra că gravitația este o formă de accelerație.
Ce este gravitația și cum se măsoară ea?
Astăzi știm că gravitația este “ceea ce face ca bucățile de materie să se lipească între ele”, conform NASA. Ea se măsoară în unități de accelerație, reprezentate în metri pe secundă la pătrat (m/s²).
Potrivit cercetătorilor care au publicat studiul, Leonardo a reprezentat relația matematică dintre obiecte și accelerația lor cu un borcan plin cu nisip. În desen este evidențiat cum nisipul cade din borcan.
Raționamentul lui Da Vinci a fost că, dacă borcanul se mișcă cu o viteză constantă, linia făcută din materialul aflat în cădere este verticală, neformând niciun triunghi. Cu toate acestea, dacă borcanul ar accelera cu o rată constantă, linia făcută din materialul aflat în cădere ar crea o linie dreaptă, dar înclinată, asemănătoare unui triunghi.
Într-una dintre diagramele sale cheie, da Vinci a teoretizat că mișcarea borcanului este accelerată în același timp în care gravitația accelerează materialul în cădere. Aceasta, la rândul său, a creat un triunghi echilateral pe care l-a notat cu expresia „Equatione di Moti” sau „egalizarea (echivalența) mișcărilor”.
Da Vinci a reușit să creeze experimente care testează gravitația ca formă de accelerație și a avut o precizie de 97% în modelul său al constantei gravitaționale, potrivit cercetătorilor de la Caltech (California Institute of Technology).
