Ion Creangă, viața și realizările unui clasic al literaturii române: nevasta l-a părăsit pentru un călugăr
Ion Creangă este unul dintre cei mai importanți scriitori români, ale cărui lucrări continuă să fie apreciate și citite și astăzi, fiind o parte esențială a patrimoniului literar al României.
Născut în 1837, în satul Humuleşti , Creangă a reușit să capteze în scrierile sale esența tradițiilor și poveștilor populare, împletind în mod unic umorul, înțelepciunea populară și dorința de a păstra vie cultura națională. De la „Amintiri din copilărie” până la poveștile și basmele sale, Ion Creangă a reușit să definească literatura română și să ne lase o moștenire literară de neprețuit.
Copilăria și adolescența
Ion Creangă s-a născut în martie 1837 în satul Humulești, din județul Neamț, într-o familie de țărani. Data nașterii lui Ion Creangă nu este certă, existând două variante. Una este indicată de un document privind nou-născuții din Humulești, ce precizează data de 10 iunie 1839 pentru nașterea lui Ion Creangă. Cealaltă variantă o reprezintă data de 1 martie 1837. George Călinescu propunea ca totuși data de 1 martie să fie reținută, având în vedere că însuși scriitorul considera că aceasta este ziua în care s-a născut.
Familia sa era una modestă, dar nu i-a lipsit dragostea pentru învățătură și pentru tradițiile populare. Părinții săi erau Ștefan a Petrei Ciubotarul și Smaranda Creangă.
Ion Creangă a avut o copilărie dificilă, dar plină de învățăminte, iar amintirile din această perioadă aveau să joace un rol important în literatura sa viitoare.
A învățat la școala din satul său natal, iar mai târziu, datorită strădaniei și înclinației sale pentru învățătură, a reușit să studieze la școala de la Fălticeni, unde a avut profesori care l-au încurajat să-și continue studiile. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu).
După dorința mamei, care voia să-l facă preot, se înscrie la Școala catihetică din Fălticeni („fabrica de popi”). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.
În perioada petrecută în Iași, Creangă a intrat în contact cu numeroase personalități ale vremii, iar acest mediu cultural l-a influențat în dezvoltarea sa ca om de litere.
Drumul profesional: Începuturile ca dascăl și preot
Giku CC BY 3.0
Ion Creangă nu a devenit imediat un scriitor cunoscut. După absolvirea seminarului, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia. În data de 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.
Dar cariera sa în preoție a fost mai mult o cale de învățătură decât o vocație.
În paralel cu activitatea sa religioasă, Creangă a devenit un dascăl dedicat, predând copiiilor din satele Moldovei. În această perioadă, a început să fie cunoscut nu doar pentru cunoștințele sale teologice, dar și pentru poveștile și basmele pe care le spunea copiilor, captând atenția acestora prin farmecul poveștilor populare.
În această perioadă, Creangă a reușit să adune un vast tezaur de povești și legende din folclorul românesc, pe care le va transcrie mai târziu. Multe dintre aceste povești aveau o valoare morală și erau pline de învățăminte, iar stilul său narativ, bogat în imagini și personaje pitorești, a făcut ca aceste texte să fie apreciate și în prezent.
În data de 10 octombrie 1872, după ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, Creangă este exclus definitiv din rândurile clerului. S-a despărțit de nevastă, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. Ceea ce nu știu mulți, este faptul că Ion Creangă a fost părăsit de soție pentru un călugăr de la Mănăstirea Golia și chiar a ales să-și abandoneze fiul de numai 7 ani, pe Constantin, lăsându-l în grija scriitorului.
Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post.
În ciuda acestui episod trist din viața sa, Ion Creangă nu a rămas singur pentru mult timp. După despărțirea de soția sa, viața amoroasă a scriitorului nu a fost lipsită de pasiune, iar el a avut mai multe relații cu femei de-a lungul vieții.
Tinca Vartic, o femeie mică de statură, așa cum chiar el o descria, i-a stat, totuși, alături, timp de 20 de ani. Fără acte. Se pare că aceasta i-a picat „cu tronc” scriitorului român încă de pe vremea când avea numai 19 ani. Despre Tinca, Creangă spunea că deși nu are școală multă, era, totuși, o femeie deșteaptă. Aceasta l-a iubit sincer și curat timp de 20 de ani, chiar dacă nu a primit statutul de soție.
Începuturile literare: Amintiri din copilărie
Un moment esențial în viața literară a lui Ion Creangă este începutul său ca scriitor. Deși Creangă a fost un mare iubitor al folclorului, adevărata sa carieră literară a început atunci când a început să transcrie poveștile și amintirile din copilăria sa. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără „Amintiri din copilărie”, o operă care nu este doar o autobiografie, ci și o oglindă a satului moldovenesc din secolul al XIX-lea.
„Amintiri din copilărie” este, fără îndoială, una dintre cele mai importante lucrări ale literaturii române. În această lucrare, Creangă povestește cu umor și sensibilitate despre copilăria sa din satul Humulești, despre părinții și bunicii săi, dar și despre viața de zi cu zi a țăranului român. Amintirile sale sunt pline de momente de veselie, dar și de reflecție asupra valorilor fundamentale ale vieții rurale: munca, respectul, iubirea și educația.
Această lucrare a fost nu doar o mărturie a propriei copilării, ci și o modalitate de a reda, într-o formă literară, tradițiile și valorile unei întregi lumi care, în acea perioadă, era pe cale de dispariție. „Amintiri din copilărie” este o lucrare care a capturat esența unei ere, fiind extrem de valoroasă din punct de vedere cultural și istoric.
Citește și: Ciprian Porumbescu: Povestea unui compozitor legendar, care și-a găsit sfârșitul la 29 de ani
Poveștile și basmele lui Ion Creangă
Ion Creangă a fost un maestru al poveștilor și al basmelor. Poveștile sale sunt considerate piloni fundamentali ai literaturii române, datorită stilului lor autentic, plin de viață și imaginație. Multe dintre basmele sale au fost influențate de tradițiile populare, dar Creangă le-a dat o formă literară unică, printr-un limbaj viu, plin de umor și culoare.
Printre cele mai celebre opere ale lui Creangă se numără „Capra cu trei iezi”, „Ivan Turbincă”, „Punguța cu doi bani” și „Fata babei și fata moșneagului”. Aceste scrieri au devenit parte integrantă a folclorului românesc și sunt citite și astăzi de copii.
În poveștile sale, Creangă reînvie tradițiile populare, dar le impregnează cu o semnificație universală, abordând teme precum curajul, istețimea, lupta dintre bine și rău și valoarea muncii.
De asemenea, Creangă este recunoscut pentru modul în care a transpus personajele populare în literatură. Personaje precum „Capra cu trei iezi” sau „Mocanu” au devenit figuri emblematice ale literaturii române și continuă să fie apreciate de generații întregi.
Perioada de la Iași și relațiile cu alți scriitori
Andrei Stroe CC BY 3.0
În perioada în care Creangă a locuit la Iași, a intrat în contact cu unii dintre cei mai importanți scriitori ai vremii. De-a lungul vieții sale, Creangă a avut relații apropiate cu personalități precum Mihai Eminescu și Titu Maiorescu, fiind parte a unui cerc literar activ care a contribuit la dezvoltarea literaturii române. Creangă, chiar dacă nu a avut o carieră literară atât de prolifică ca alți scriitori, și-a adus aportul semnificativ la definirea unei identități naționale literare.
În această perioadă, Creangă a fost influențat și de literatura europeană, iar contactul cu scriitori și critici literari români i-a oferit ocazia să își rafineze stilul și să contribuie la mișcarea culturală din Moldova.
Ion Creangă a murit în ultima zi a anului 1889
wikipedia.org
Ion Creangă, unul dintre clasicii literaturii române, a murit în data de 31 decembrie 1889, la vârsta de 52 de ani. Bolnav de epilepsie şi devastat de moartea bunului său prieten Mihai Eminescu, Creangă şi-a găsit sfârşitul în tutungeria fratelui său Zahie, doar cu câteva ore înainte de trecerea în noul an.
Unul dintre cei mai iubiţi scriitori români a lăsat în urmă o moștenire literară considerabilă. Scrierile sale sunt un veritabil tezaur de înțelepciune populară, iar influența sa asupra literaturii române nu poate fi contestată. Multe dintre lucrările sale au fost traduse în diverse limbi și continuă să fie citite de copii și adulți deopotrivă.
Ion Creangă nu a fost doar un scriitor de basme și povești. El a fost un om care a înțeles importanța educației și a învățăturilor populare, fiind un adevărat promotor al tradițiilor și valorilor naționale, lăsând o amprentă de neșters în cultura țării noastre.
Ion Creangă a fost un geniu al literaturii române, iar realizările sale literare continuă să fie apreciate și astăzi. De la „Amintiri din copilărie” până la basmele sale celebre, Creangă a reușit să creeze o lume literară unică, în care tradițiile populare și învățăturile morale se întâlnesc într-o manieră plină de culoare și farmec. Moștenirea sa continuă să fie un pilon al literaturii române și o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare.