Atolul Bikini, una dintre cele mai periculoase zone din lume
Atolul Bikini, situat în Insulele Marshall din Oceanul Pacific, la jumătatea distanței dintre Hawaii și Australia, a fost martorul a numeroase teste cu arme nucleare de-a lungul istoriei. Prin urmare, acest atol este una dintre cele mai radioactive zone de uscat din lume.
Atolul Bikini este o formațiune recifală mare, cu o suprafață de puțin peste 3 km. Până în anul 1946, a fost chiar și populat.
În ciuda dimensiunilor sale reduse, terenul a putut susține o varietate de culturi comune printre locuitorii insulelor din Pacific, precum nucile de cocos, bananele, taro, papaya și dovleacul. Cu toate acestea, în anul care a urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, locuitorii insulei, în număr de 167 de persoane, s-au mutat după ce Statele Unite i-au informat că insula lor urma să fie transformată într-un poligon de teste nucleare.
Atomprøvesprengning, Bikiniatollen CC BY NC 2.0
De asemenea, oamenilor li s-a promis că se vor întoarce în scurt timp la casele lor. Din păcate, aceasta este o promisiune care rămâne neîmplinită chiar și astăzi. Viața normală pe atol este imposibilă, deoarece apele sunt contaminate. Nimeni nu locuiește acolo în afară de câțiva paznici care îngrijesc un mic sat fantomă. Toate alimentele și apa trebuie importate.
Se crede că pe această mică insulă există mult mai multe deșeuri radioactive decât sunt la Cernobîl
Ron Van Oers, CC BY-SA 3.0 IGO
Cea mai mare parte a populației s-a mutat pe insula Rongerik, unde, timp de doi ani, s-a confruntat cu o foamete constantă și a fost forțată să trăiască în corturi militare, deoarece nu au fost construite locuințe adecvate.
În 1958 au fost încheiate ultimele dintre cele 23 de teste nucleare, inclusiv detonarea a 20 de bombe cu hidrogen, lăsând în regiune niveluri imense de radiații.
Ron Van Oers, CC BY-SA 3.0 IGO
Printre teste s-a numărat și testul cu bombă H Castle Bravo din 1 martie 1954, care a atins un randament de 15 megatone, de 1.000 de ori mai puternic decât bomba atomică care a distrus Nagasaki în 1945.
Începând cu sfârșitul anilor 1960, Comisia pentru Energie Atomică din SUA a declarat că atolul Bikini este în sfârșit în siguranță pentru a fi locuit, iar oamenilor li s-a permis să se întoarcă la casele lor. Cu toate acestea, după doar câțiva ani, au fost nevoiți să plece când a devenit clar că această evaluare era greșită. Un studiu a demonstrat că nivelul de cesiu-137 din corpul celor care s-au întors a crescut cu 75%.
Ron Van Oers, CC BY-SA 3.0 IGO
Ron Van Oers, CC BY-SA 3.0 IGO
Potrivit ediției din 12 aprilie 1954 a revistei Time Magazine, în 1946, atolul Bikini era considerat a fi paradisul ideal din Pacific, dar testele cu arme nucleare ale armatei americane l-au distrus.
Au trecut peste 60 de ani de la ultimul test cu bombă nucleară, dar atolul Bikini, faimos pentru coralii săi, nu este încă o zonă sigură.
Deoarece nivelurile de radiații de pe insulă sunt încă foarte ridicate, problemele de sănătate periculoase ar fi inevitabile dacă locuitorii insulei s-ar întoarce.
Problema deșeurilor nucleare a fost un subiect discutat în 2021. Conform autorităților, ar costa aproximativ 110 milioane de dolari pentru ca toate resturile radioactive să fie curățate.
Mai mult decât atât, exploziile – împreună cu testele similare efectuate de alte națiuni – au provocat o creștere bruscă a nivelului atmosferic de carbon 14, un izotop radioactiv creat în mod natural de razele cosmice care interacționează cu azotul. Ca și alte forme de carbon, C-14 este ușor de absorbit de plante și, la rândul lor, de animale. Fiecare om de pe Pământ avea de două ori mai mult C-14 în organism după aceste teste decât înainte.
Cu toate că plantele de pe atol au crescut, reciful de corali continuă să se refacă, iar apa este limpede, zona rămâne nelocuită, deoarece nivelul radiațiilor este unul ridicat.
Pok Rie
wewe yang
În 2010, UNESCO a declarat Atolul Bikini ca sit al Patrimoniului Mondial pentru a ne reaminti puterea înfricoșătoare a armelor nucleare și influența lor asupra civilizației moderne.
