Complexul Templului Abu Simbel: Minunea egipteană care a costat 42 de milioane de dolari pentru a fi salvată
Complexul arheologic de la Abu Simbel, situat în Nubia, Egipt, este unul dintre puținele repere care au fost mutate din situl lor istoric. A fost nevoie de patru ani și de 42 de milioane de dolari pentru a salva această minune arhitecturală egipteană.
Astăzi, templul este considerat unul dintre simbolurile Egiptului. Complexul templului Abu Simbel este magnific, atât din punct de vedere istoric, artistic, dar și din punct de vedere ingineresc.
Impresionează nu numai prin mărimea sculpturilor, ci și prin geniul ingineresc al vechilor egipteni.
Misterul Muntelui Sacru
Dennis Jarvis from Halifax, Canada, CC BY-SA 2.0
Dmitrii Zhodzishskii
Acest loc a fost considerat o zonă sacră chiar înainte ca faraonul Ramses al II-lea să decidă să-și imortalizeze victoriile militare și domnia sa prin construirea templelor monumentale. Multe secole mai târziu, când aceste temple au sfârșit îngropate sub tone de nisip, marinarii arabi au dat acestei stânci numele de Abu Simbel – „tatăl pâinii”.
Abia în 1813, templele au fost descoperite de Johann Ludwig Burckhardt, un explorator elvețian care a pretins că este un arab care voia să studieze Nilul. Exploratorul a ajuns mai întâi la a treia prăpăstie a marelui fluviu și a descoperit patru capete uriașe cu coroane de faraoni ieșind din nisip.
Ghizii care îl însoțeau pe Burckhardt nu au fost în stare să explice nimic despre aceste statui gigantice. Exploratorul a raportat descoperirea sa, iar vânătorul de comori Giovanni Belzoni a pornit imediat pe urmele lui Burckhardt.
Dmitrii Zhodzishskii
Sub comanda sa, a fost înlăturat nisipul care acoperea impresionantele temple și, deși în ele nu era nicio comoară, Belzoni a fost fascinat de acestea. Frumusețea descoperirii l-a impresionat atât de mult, încât nu a fost dezamăgit de faptul că nu a găsit o comoară.
Ted McDonnell
Acesta a scris în jurnalul său: „Am intrat în cea mai vastă și frumoasă criptă din Nubia. Uimirea noastră a crescut și mai mult când am aflat că nu este doar un templu foarte mare, ci și un templu bogat decorat – cu numeroase basoreliefuri.”
Temple mari și mici
Dmitrii Zhodzishskii
Două temple au fost sculptate în muntele sacru de gresie, înalt de 100 de metri, în jurul secolului al XIII-lea î.Hr. Marele templu a fost ridicat în onoarea lui Ramses al II-lea și avea ca scop comemorarea victoriilor militare ale faraonului și a talentului conducătorului. Templul mai mic a fost construit la ordinele lui Ramses al II-lea, în onoarea soției sale Nefertari, iar pe una dintre coloane există o inscripție care face referire la acest lucru.
Intrarea în Marele Templu este înconjurată de patru statui monumentale înalte de 20 de metri fiecare. Tronurile pe care stau statuile sunt decorate cu imagini ale zeilor Nilului, care leagă un papirus și un crin, semn al unității dintre Egiptul de Jos și cel de Sus.
La picioarele faraonilor sunt așezate statui care o înfățișează pe Nefertari, în timp ce sub picioarele faraonului se află inamicii învinși. Este uimitor modul în care maeștrii antici au reușit să realizeze un portret asemănător cu Ramses la dimensiunile enorme ale statuilor. Sistemul de proporții era, fără îndoială, bine cunoscut de sculptori.
AussieActive
AussieActive
Marele Templu are 14 săli care se întind pe 60 de metri în interior. Cea mai mare sală are o înălțime de 8 metri și se întinde pe o suprafață de 288 de metri pătrați. Pe pereții săi se găsesc în principal scene de război și inscripții care celebrează măreția și victoriile faraonului.
Dmitrii Zhodzishskii
Dmitrii Zhodzishskii
Dmitrii Zhodzishskii
Templul mai mic, dedicat lui Nefertari, arată mai elegant. Cele cinci săli ale sale sunt decorate cu statui ale zeilor și ale regalității. Stâlpii săi sunt încoronați cu o imagine a chipului zeiței Hathor, care domnește peste dragoste și bucurie.
wikipedia.orgPublic Domain
Dmitrii Zhodzishskii
Un spectacol de lumini neobișnuit poate fi văzut în Marele Templu. Dis-de-dimineață, razele soarelui inundă coridorul de 65 de metri cu lumină. Apoi luminează statuile zeilor Amon și Ra din nișa de cult, înainte de evidenția sculptura care îl înfățișează pe Ramses al II-lea. Statuia zeului Ptah rămâne mereu în întuneric. Acest efect a fost menținut chiar și după ce complexul de temple a fost mutat.
Salvarea Templului Abu Simbel
În 1959, s-a decis construirea Complexului hidroenergetic Aswan pe Nil, pentru a regla nivelul apei și a produce energie electrică.
Acest lucru presupunea ca întreg complexul Abu Simbel să ajungă sub ape. Cu toate acestea, sub auspiciile UNESCO, s-a decis salvarea acestuia. Au fost luate în considerare mai multe proiecte, de la mutarea întregii stânci până la crearea unei imense copertine de sticlă deasupra complexului, astfel încât templele să poată fi admirate de pe bărci. Cu toate acestea, în cele din urmă a fost aleasă soluția de salvare propusă de o echipă suedeză (VBB).
Întregul complex urma să fie tăiat în blocuri individuale, care aveau să fie transportate și asamblate pe noul amplasament ca un set de construcție. Liniile de tăiere au fost planificate în conformitate cu fotografiile și măsurătorile efectuate și au fost studiate proprietățile solului în locațiile vechi și noi.
wikipedia.org Public Domain
În interiorul templelor au fost apoi montate schele speciale din oțel, iar cel mai mic punct suspect din tăietură, care putea genera fisuri, a fost umplut cu un polimer care împiedica spargerea blocului de stâncă.
Ceea ce i-a surprins cel mai mult pe ingineri în timpul lucrărilor a fost faptul că liniile fațadelor celor două temple erau strict paralele cu fisurile din stâncă, permițând utilizarea celor mai dure roci pentru a susține statuile uriașe. Au fost luate în considerare proprietățile solului, unde gresia era legată cu oxid de fier și era aproape indestructibilă.
Cu toate precauțiile necesare, cele două temple au fost tăiate cu fierăstraie fine în 1.036 de blocuri, fiecare cântărind între 5 și 20 de tone. Întreaga structură a fost mutată cu 200 de metri mai departe de râu și cu 65 de metri mai sus.
Acest proiect ambițios a implicat 65 de țări și a costat aproximativ 42 de milioane de dolari la prețurile din 1968.
Hedwig Storch, CC BY 3.0
Acum, templele arată aproape la fel ca înainte de a fi mutate. Mii de turiști vizitează acest loc, la fel de popular precum Marile Piramide, deși nu la fel de vechi.
