La începutul anilor 1950, arheologii au scos la iveală mai multe tăblițe de lut, vechi de 3.400 de ani. Găsite, conform WFMU, „în vechiul oraș sirian Ugarit”, aceste tăblițe „conțineau semne cuneiforme în limba hurriană”.

Limba hurriană a fost limba oficială a regatului Mitanni din nordul Mesopotamiei și a fost probabil limba vorbită, cel puțin la început, în așezările huriene din Siria.

Deși aproximativ 29 de texte muzicale au fost descoperite în Ugarit, doar tăblița cu acest text (textul nr. 6) era într-o stare de conservare suficientă pentru a permite reconstrucția muzicală a piesei, un imn hurrian.

Louvre Museum CC BY-SA 2.0 FR

Sistemul de notație muzicală pe care îl folosim în prezent nu a fost inventat până în anul 1000 d.Hr.

Chiar și așa, folosirea notației este la fel de veche ca și muzica în sine, iar primii precursori ai notelor muzicale se crede că au apărut cu aproximativ 4.000 de ani în urmă.

Notația de pe tăblițele găsite în Ugarit este, în esență, un set de instrucțiuni pentru intervale și acordaj, bazate pe o scară diatonică.

Anne Draffkorn Kilmer, profesor de asiriologie la Universitatea din California, a realizat interpretarea de mai jos în anul 1972. Semnele cuneiforme enumeră perechi de numere denumite „SA”, în sumeriană. Echivalentul hurrian pentru „SA” era pītnu , care poate însemna coardă, ca la un instrument muzical.

Au fost găsiți și alți termeni asociați cu aceste perechi de numere, cum ar fi embūbu, un fel de flaut de trestie, și šēru, care înseamnă tema principală a unui cântec. În textul tăblițelor se făcea referire la muzică și, probabil, la corzile instrumentelor muzicale.

wikipedia.orgPublic Domain

Anne Draffkorn Kilmer a studiat aceste tăblițe și a descris, într-un studiu amplu, modul în care a ajuns la notația muzicală a semnelor cuneiforme – cu unele detalii tehnice.

De la primele sale publicații din anii ’60 despre tăblițele sumeriene antice și teoria muzicală pe care o conțineau, alți cercetători și-au publicat teoriile.

Piesa de pe acele tăblițe confirmă o teorie conform căreia scara diatonică de 7 trepte, precum și armonia existau în urmă cu 3.400 de ani. Acest lucru contrazice părerea majorității muzicologilor, conform cărora armonia antică era practic inexistentă (sau chiar imposibilă).

Conform American Musicological Society, această descoperire „a revoluționat întregul concept al originii muzicii”. Așadar, lăsând la o parte dezbaterile academice, iată cum sună cel mai vechi cântec din lume. Aceasta este varianta midi.




AssyriaTimes

Aceasta este o altă variantă a melodiei, interpretată la liră.




DamianMusicChannel4

Citește și: Cel mai vechi contract prenupțial din istorie, redactat acum 4.000 de ani