De ce încărunțim? Adevărul științific din spatele părului alb
Albirea părului este unul dintre cele mai vizibile semne ale îmbătrânirii și totodată un proces natural care își face apariția treptat, odată cu trecerea timpului.
Deși societatea a normalizat din ce în ce mai mult această schimbare, întrebarea „de ce firele de păr ajung albe?” rămâne una fascinantă, atât din punct de vedere biologic, cât și emoțional.
Melanina și rolul ei în culoarea părului
Pigmentul responsabil de culoarea părului este melanina, produsă de celulele specializate numite melanocite, aflate în interiorul foliculilor de păr. Există două tipuri principale de melanină:
- Eumelanina, care dă părului nuanțe maro și negru
- Feomelanina, responsabilă de nuanțele roșu și blond deschis
Melanocitele sintetizează melanină printr-un proces enzimatic complex (melanogeneză), începând de la aminoacidul tirozină, catalizat de enzimă tirozinașă, până la formarea pigmentului propriu-zis, conform American Academy of Dermatology.
Procesul de îmbătrânire și pierderea pigmentului
Odată cu înaintarea în vârstă, numărul melanocitelor active din foliculii de păr scade, iar producția de melanină degenerează. Rezultatul: părul în creștere nu mai conține pigment și apare alb sau gri. La nivel optic părul nu este alb, ci devine transparent, iar lumina reflectată creează iluzia unei culori gri sau albe.
Conform studiilor, după vârsta de 30 de ani există o scădere de 10‑20% a producției de melanină la fiecare deceniu, iar la ~50 de ani jumătate din populație are 50% păr gri sau alb.
Celulele stem ale melanocitelor în foliculii de păr
Mai recent, cercetările au identificat că pierderea pigmentării nu apare doar prin epuizarea melanocitelor foliculare, ci și prin dispariția celulelor stem care generează melanocite noi. O deteriorare a acestora, cauzată de stres oxidativ sau celular, poate duce la oprirea permanentă a pigmentării în folicul.
Studiile arată că prolificarea activă a părului poate genera stres celular care afectează direct aceste celule stem, conform PMC.
Factori genetici
Decizia biologică de când și cum apar firele albe este dominată în mare măsură de factori ereditari. Gene precum IRF4, Bcl‑2, Bcl‑w au fost asociate cu apariția timpurie a părului alb într-un mod dominant, transmisa părinți‑copii.
Vârsta medie a albului variază după etnie: caucazienii de obicei la mijlocul anilor 30, asiaticii la finalul aceluiași deceniu, iar africanii după 40 de ani.
Stresul și albirea accelerată
Stresul emoțional sau cronic poate grăbi procesul de albire prin activarea excesivă a sistemului nervos simpatic, care eliberează norepinefrină în foliculii de păr. Aceasta accelerează diferențierea prematură a celulelor stem în melanocite, epuizând bancul celular destinat pigmentării viitoare.
Studiile realizate pe șoareci au confirmat că, sub stres sever, părul își pierde pigmentul rapid și ireversibil. În cazul oamenilor s-au observat corelații între perioade stresante și apariția părului alb, iar cercetări pe grupuri extinse oferă dovezi semnificative.
Mituri și alți factori: nutriție, fumat, mediu
Deficiențe nutriționale (vitamina B12, fier, cupru, folat, proteine) pot contribui la albirea prematură, mai ales dacă sunt asociate cu predispoziție genetică.
Fumatul este strâns legat de albirea prematură: fumătorii au de 4 ori mai multe șanse să își piardă pigmentul devreme, din cauza stresului oxidativ acumulat.
Expunerea excesivă la radiații UV poate deteriora structura proteică a firelor de păr și pigmentul, accelerând albirea la persoanele susceptibile genetic.
Citește și: De ce timpul pare să treacă mai repede pe măsură ce îmbătrânim?
Excepții și revenirea pigmentării
Există cazuri rare documentate în care firele de păr albe și-au recăpătat pigmentul, fie ca răspuns la reducerea stresului, fie după tratamente oncologice sau modulare imunologice. De exemplu, pacienți tratați cu imatinib (medicamente oncologice) au prezentat repigmentare accidentală a părului.
Posibilități terapeutice și tratamente emergente
Până în prezent, singura modalitate sigură de a acoperi părul alb rămâne vopsirea. Nu există medicamente aprobate care să întârzie semnificativ albirea. Totuși:
- Seruri topice cu peptide precum palmitoyl tetrapeptide‑20 amide par promițătoare pentru stimularea melaninogenezei, dar dovezile clinice rămân limitate;
- Un studiu pe șoareci a arătat că luteolin, antioxidant găsit în varză și țelină, poate încetini progresia albului prin menținerea endotelinei, implicată în producția de pigment
- Terapia cu fotobiomodulare (laser de joasă intensitate) este investigată pentru regenerarea celulelor pigmentare și redarea culorii la nivel local
Așadar, albirea părului este rezultatul complex al scăderii producției de melanină, cauzată în principal de îmbătrânire și ereditate, dar influențată de factori cum ar fi stresul, nutriția, expunerea la UV și stilul de viață.
Mecanismele biologice recente scot în evidență importanța celulelor stem pigmentare și vulnerabilitatea lor la stresul oxidativ. Deși vopsirea rămâne cea mai apreciată și folosită metodă împotriva părului alb, cercetările asupra tratamentelor regenerative sau anti‑oxidative oferă perspective interesante. Înțelegerea completă a acestui fenomen ne poate ajuta să abordăm atât aspectul estetic, cât și impactul emoțional al îmbătrânirii vizibile.