O investigație amănunțită publicată în mai 2023 a descoperit că nucleul interior al Lunii este, de fapt, o bilă solidă cu o densitate similară cu cea a fierului. Cercetătorii speră că acest lucru va contribui la soluționarea unei lungi dezbateri cu privire la faptul că miezul interior al Lunii este solid sau topit și va duce la o înțelegere mai exactă a istoriei Lunii și, prin extensie, a sistemului solar.

„Rezultatele noastre”, a scris o echipă condusă de astronomul Arthur Briaud de la Centrul Național Francez pentru Cercetare Științifică din Franța, „pun sub semnul întrebării evoluția câmpului magnetic al Lunii datorită demonstrării existenței nucleului intern”, conform nature.com.

Analizarea compoziției interioare a obiectelor din Sistemul Solar se realizează cel mai eficient prin intermediul datelor seismice. Modul în care undele acustice generate de cutremurele de pământ se deplasează și se reflectă în materialul din interiorul unei planete sau al unei luni poate ajuta oamenii de știință să creeze o hartă detaliată a interiorului obiectului cosmic.

Cristofer Maximilian

Oamenii de știință au date seismice lunare colectate de misiunea Apollo, dar sunt prea puține pentru a determina cu precizie starea nucleului interior. Se știe că există un nucleu exterior fluid, dar ceea ce cuprinde acesta rămâne în dezbatere. Modelele unui nucleu interior solid și ale unui nucleu complet fluid funcționează la fel de bine cu datele Apollo, scrie sciencealert.com.

Pentru a-și da seama o dată pentru totdeauna ce se află în interiorul Lunii, Briaud și colegii săi au colectat date din misiuni spațiale și din experimente de telemetrie cu laser lunar pentru a compila un profil al diferitelor caracteristici lunare. Printre acestea se numără gradul de deformare a acesteia prin interacțiunea gravitațională cu Pământul, variația distanței față de Pământ și densitatea sa.

Apoi, au efectuat modele cu diferite tipuri de miezuri pentru a afla care dintre ele se potrivea cel mai bine cu datele observaționale. În urma studiilor, aceștia au făcut câteva constatări interesante. În primul rând, modelele care se apropiau cel mai mult de ceea ce știm despre Lună descriu o răsturnare activă în adâncul mantalei lunare.

Acest lucru înseamnă că materialul mai dens din interiorul Lunii cade spre centru, iar materialul mai puțin dens se ridică. Această activitate a fost propusă de mult timp ca o modalitate de a explica prezența anumitor elemente în regiunile vulcanice ale Lunii.


Citește și: De ce Luna poate fi văzută și în timpul zilei? Explicația științifică


În plus, s-a mai descoperit că nucleul lunar este foarte asemănător cu cel al Pământului – cu un strat exterior fluid și un nucleu interior solid. Conform modelării lor, nucleul exterior are o rază de aproximativ 362 de kilometri, iar cel interior are o rază de aproximativ 258 de kilometri. Aceasta reprezintă aproximativ 15% din întreaga rază a Lunii.

De asemenea, echipa a mai descoperit că nucleul interior are o densitate de aproximativ 7.822 de kilograme pe metru cub. Aceasta este foarte aproape de densitatea fierului.

 Josh Miller

În mod curios, în 2011, o echipă condusă de Renee Weber, cercetător planetar de la NASA Marshall, a descoperit un rezultat similar, folosind tehnici seismologice de ultimă generație pe datele Apollo pentru a studia nucleul lunar. Aceștia au găsit dovezi ale existenței unui nucleu interior solid cu o rază de aproximativ 240 de kilometri și o densitate de aproximativ 8.000 de kilograme pe metru cub.

Rezultatele lor, spun Briaud și echipa sa, confirmă aceste descoperiri anterioare și constituie un argument destul de puternic în favoarea unui nucleu lunar asemănător cu cel al Pământului. Iar acest lucru are câteva implicații interesante pentru evoluția Lunii.

Știm că, la scurt timp după ce s-a format, Luna avea un câmp magnetic puternic, care a început să scadă în urmă cu aproximativ 3,2 miliarde de ani. Un astfel de câmp magnetic este generat de mișcarea și convecția din nucleu, astfel încât ceea ce constituie nucleul lunar este extrem de relevant pentru modul și motivul dispariției câmpului magnetic.

Având în vedere speranța omenirii de a se întoarce pe Lună într-un timp relativ scurt, poate că nu va trebui să așteptăm mult timp pentru verificarea seismică a acestor descoperiri.

 Cristofer Maximilian 

Citește și: O lume fără Lună: Ce s-ar întâmpla cu Pământul dacă satelitul nostru natural ar dispărea