Femei la putere acum 5.000 de ani: arheologii au descoperit o societate matriliniară uimitoare în inima Chinei
O analiză arheogenetică recentă, realizată într-un vechi sat din China neolitică, a dezvăluit existența unui sistem de filiație construit în jurul mamei. Această descoperire scoate la lumină o structură socială durabilă, bazată pe clanuri materne distincte și profund înrădăcinate în teritoriu.
În narațiunile clasice despre originile puterii, figura paternă domină adesea memoria societăților vechi. Totuși, unele comunități preistorice au urmat o altă cale. În inima văii Shandong, acum mai bine de 5.000 de ani, o comunitate agricolă s-a organizat în jurul femeilor — nu simbolic, ci după o logică socială coerentă și de durată. Prin analiza combinată a mormintelor și a ADN-ului vechi, arheologii au demonstrat existența unei societăți matriliniare.
Societățile matriliniare sunt acele comunități în care linia de descendență, moștenirea și legăturile familiale sunt trasate prin partea maternă. Asta înseamnă că numele de familie, proprietățile și statutul social se transmit de la mamă la copii, nu de la tată.
O societate matriliniară înrădăcinată în valea Shandong
La nord de Marea Bohai, situl arheologic Fujia dezvăluie urmele unei comunități agricole vechi de peste cinci milenii. Vestigiile descoperite pe o suprafață de 37 de hectare, în provincia Shandong, arată un mod de viață sedentar, bazat pe cultivarea meiului, creșterea porcilor și, ocazional, consumul de resurse marine. Însă ceea ce distinge acest sat neolitic sunt practicile funerare, care nu organizau cimitirele după statut social sau sex, ci după apartenența maternă.
Două necropole distincte, Fujia_N și Fujia_S, adăposteau fiecare membrii aceluiași clan feminin, înmormântați în funcție de linia maternă. Această organizare, păstrată cu strictețe timp de peste 250 de ani, reflectă un sistem social în care filiația maternă definea identitatea, moștenirea și rolul fiecăruia în comunitate.
Acest model, descris de cercetători ca fiind matriliniar, presupunea totodată și o rezidență matrilocală: bărbații, veniți din afara clanului, se alăturau familiilor soțiilor lor. Această ipoteză este susținută de marea diversitate genetică a liniilor paterne. Potrivit Arkeonews, analizele cromozomului Y arată origini variate pentru bărbații îngropați în zonă, în contrast cu omogenitatea extremă a liniilor materne.
Dovezi genetice care contestă modelele istorice dominante
Rămășițele a 60 de indivizi, datate între 2750 și 2500 î.e.n., au fost analizate cu ajutorul celor mai noi tehnici de secvențiere a ADN-ului antic. Profilurile genetice au confirmat existența a două clanuri distincte, fiecare purtând un haplogrup mitocondrial dominant. Scheletele din Fujia_N aveau haplogrupul M8a3, iar cele din Fujia_S aparțineau în mare parte grupului D5b1b. Aceste markere, transmise exclusiv de la mamă, oferă dovezi clare despre o societate structurată pe linie feminină.
În schimb, diversitatea haplogrupurilor de pe cromozomul Y, transmis pe linie paternă, reflectă mobilitatea bărbaților și amestecul genetic din exterior. Acest contrast între uniformitatea liniilor materne și varietatea celor paterne sugerează un stil de viață în care femeile rămâneau în comunitatea natală, iar bărbații se deplasau între clanuri.
Publicarea studiului în revista Nature arată că această organizare matriliniară nu era o excepție sau o întâmplare, ci făcea parte dintr-o structură socială extrem de stabilă, ilustrată prin folosirea continuă a celor două necropole timp de zece generații. Longevitatea acestei structuri, împreună cu un nivel ridicat de endogamie, indică o coeziune internă solidă, cu puține contacte genetice cu grupurile din jur.
Citește și: Misterul dispariției Civilizației Maya, o enigmă istorică fascinantă
De ce această descoperire ne schimbă perspectiva asupra preistoriei
Timp de decenii, modelele dominante din arheologie au promovat ideea unui patriarhat aproape universal în societățile vechi. Studiile realizate în Europa neolitică și Orientul Apropiat păreau să confirme această viziune, scoțând în evidență familii centrate pe figura paternă și practici de exogamie feminină.
Societatea din Fujia contrazice această generalizare. Ea demonstrează că organizarea matriliniară nu era un fenomen rar sau marginal, limitat la culturi izolate sau recente. Aici, în inima Chinei neolitice, femeile aveau un rol central în transmiterea identității, a drepturilor și a pământurilor. Săpăturile nu au indicat nicio ierarhie rigidă sau o dominație masculină, ci o repartizare egalitară a mormintelor, resurselor alimentare și spațiilor de locuit.
Contrastul este evident în comparație cu marile centre neolitice ale epocii, adesea mai bogate și mai stratificate social. Fujia, cu ceramica sa modestă, mormintele simple și populația redusă, seamănă mai degrabă cu o societate construită pe legături de rudenie decât pe ierarhii de putere. Această simplitate aparentă ascunde o altă formă de complexitate: una bazată nu pe acumularea de avere, ci pe continuitatea relațiilor materne.
O descoperire care rescrie istoria socială a umanității
Descoperirea de la Fujia nu este un caz izolat. Alte societăți matriliniare, precum cea a Mosuo din sud-vestul Chinei sau linia de elită din Chaco Canyon, în America de Nord, dovedesc că diversitatea culturală a umanității este adesea trecută cu vederea.
Însă ceea ce face această cercetare remarcabilă este bogăția metodei: combinarea ADN-ului antic, a analizelor izotopice și a arheologiei oferă o imagine nuanțată, capabilă să reevalueze narațiunile simplificate despre originile societăților umane.