În viață, nu toți au norocul să moștenească bani de la părinți, ori de la vreo mătușă. Mulți dintre noi au muncit și muncesc pentru a se întreține și nu așteaptă să le pice vreun cufăr cu bani din cer. În această categorie de oameni s-a încadrat și Ferdinand Cheval, un francez născut într-o micuță comună din departamentul Drome, într-o familie săracă de țărani. A renunțat la școală la vârsta de 13 ani și a devenit ucenicul unui brutar.

Până aici nimic neobișnuit, însă faptele lui Ferdinand l-au făcut pe bărbat cunoscut în întreaga lume.

După anii de ucenicie, Ferdinand Cheval a devenit poștaș în Hauterives. În acel moment, un accident benefic a dus la crearea a ceva uimitor, care l-a pus pe gânduri până și pe Picasso.

Opera lui Cheval, botezată Palais Ideal („Palatul Ideal”), este considerată un exemplu remarcabil de arhitectură și artă naivă, adică artă creată de cineva care este lipsit de educație formală în domeniu.

Iată mai jos câteva detalii despre Ferdinand Cheval și opera sa făcută din dragoste:

Totul a început de la o piatră.

În aprilie 1879, în timp ce își făcea rondul, Ferdinand Cheval, în vârstă de 43 de ani, s-a împiedicat de o piatră cu aspect ciudat și aproape că a căzut. A băgat piatra în buzunar și, a doua zi, a găsit în același loc mai multe pietre, care i-au părut și mai interesante.

Inspirația l-a lovit când a văzut pietrele. Așa că, în fiecare zi, în timp ce își făcea rondul de 29 de kilometri, Cheval aduna pietre, le băga în buzunar și le ducea acasă.

Astfel că, la un moment dat, Cheval a trebuit să folosească un coș și apoi o roabă pentru a căra pietrele.

Timp de 33 de ani, bărbatul a continuat să adune pietre. Acasă, pe timpul nopții, și-a construit opera, Palais Ideal, la lumina unei lămpi cu ulei, în pofida faptului că vecinii râdeau de el și îl criticau.

Cheval a petrecut primii 20 de ani construind zidurile exterioare și sculpturile exterioare, lipind pietrele între ele cu calcar, ciment și mortar.

Palais Idéal este un amestec de diferite stiluri arhitecturale, inspirate din diferite religii, inclusiv din creștinism și hinduism.

Palatul este populat de o mulțime de animale, inclusiv de caracatițe, caimani, elefanți, urși și păsări, precum și de creaturi fantastice, precum uriași și zâne. În palat se află și creaturi mitice.

În 1894, în timp ce încă lucra la pereții exteriori, Alice, fiica sa în vârstă de 15 ani, a murit.

În 1896, pe când avea 60 de ani și era deja pensionat, Cheval a început un al doilea proiect, lângă palat, cu ajutorul unui zidar. A numit proiectul Alicius Villa și l-a dedicat fiicei sale.

În 1912, Cheval terminase deja palatul. Însă, în acea vreme, o altă tragedie l-a lovit din plin: moartea fiului său, Cyril. Doi ani mai târziu, i-a murit și soția.

Cheval s-a bucurat de recunoaștere pentru opera sa din partea unor personalități eminente, cum ar fi scriitorul francez și fondatorul suprarealismului, Andre Breton, pictorul spaniol Pablo Picasso, artistul german Max Ernst și scriitoarea americană Anais Nin.

Cheval și-a dorit să fie îngropat în palatul său atunci când avea să moară, însă această permisiune nu i-a fost acordată.

Așa că, și-a petrecut următorii 8 ani construind un mausoleu pentru el, numit Mormântul Tăcerii și al Odihnei Fără de Sfârșit. Construcția este situată în cimitirul din Hauterives și a fost terminată în 1922.

Cheval a murit în august 1924, la vârsta de 88 de ani, și a fost îngropat în mausoleul pe care îl construise în cimitirul Hauterives.

Palais Ideal a lui Ferdinand Cheval a fost declarat obiectiv cultural în 1969, de către Andre Malraux, ministrul culturii. Mormântul lui Cheval și Alicius Villa sunt, de asemenea, considerate monumente istorice.


Citește și: Povestea tragică a lui John Pemberton, omul care a inventat Coca-Cola