Ce sunt banii? Când au fost inventați și cine i-a inventat? Istoria banilor este fascinantă și datează de mii de ani. De la primele zile de troc, la primele monede de metal și, în cele din urmă, la primele bancnote de hârtie, banii au avut întotdeauna un mare impact asupra modului în care funcționăm ca societate.

Timp de secole, oamenii din antichitate au făcut cumpărături și schimburi de bunuri fără a folosi monede sau bancnote.

Iată istoria banilor și modul în care ființele umane au trecut de la economia de troc la un sistem financiar complex, cu mai multe forme de monedă.

Schimbul de bunuri în antichitate

După destrămarea societății comunitare primitive, nu numai condițiile de viață s-au îmbunătățit, ci și uneltele de lucru. Ca urmare, oamenii au început să aibă un surplus de bunuri, care erau schimbate pentru alte bunuri de care aveau nevoie.

Diferite popoare aveau propriile lor obiecte care serveau drept bani. De exemplu, triburile de vânători schimbau surplusul de vânat cu cereale și fructe de la triburile de agricultori și culegători și cu animale domestice de la păstori.

În așezările din Pomerania, moneda de schimb era peștele, care era schimbat cu pâine și carne. Cu toate acestea, din cauza nevoilor umane diferite, nu a fost întotdeauna posibil să se ajungă la un acord reciproc avantajos.

Inconvenientul schimbului direct a dus la apariția unui bun universal, capabil să satisfacă cât mai multe cereri. Ulterior, acesta a fost numit echivalent comun. Rolul a fost jucat de bunuri de diferite tipuri și scopuri în diferite țări. Multe popoare foloseau animalele ca monedă de schimb. Popoarele nordice, de exemplu, au plătit cu reni, iar strămoșii germanilor cu vaci.

Treptat, schimbul direct nu a mai fost relevant. Oamenii au început să-și dea seama că produsele pe care le schimbau nu erau echivalente. Apoi, trocul a devenit sistemul de schimb echivalent.

De regulă, mărfurile importante erau oferite prin troc. În unele societăți, era vorba de zahăr, blănuri, fildeș și cacao, în timp ce în altele erau mărgelele, fildeșul, piperul cu parfum dulce și frunzele de tutun. Un astfel de schimb avea și dezavantajele sale, deoarece era dificil să se determine în mod obiectiv valoarea unei anumite mărfuri. De exemplu, era imposibil să se spună exact câți saci de cereale să se dea pentru o oaie. În plus, la fel ca un schimb direct, trocul implica un factor uman, în care ambele părți implicate în proces trebuiau să ajungă la o concluzie reciprocă că afacerea era benefică. Acest factor a limitat drastic posibilitățile de troc.

Treptat, sistemul de relații marfă-muncă a devenit mai complex, ceea ce a dus la apariția unei piețe. Erau implicate mărfuri mai importante: miere, aur, bijuterii, cereale, blănuri, sare, iar în unele țări sclavii erau folosiți ca monedă de schimb. Acest lucru a contribuit la apariția târgurilor.

Când au fost bătute pentru prima dată monedele

Atunci când comerțul a trecut fără probleme de la nivel local la nivel internațional, a existat o nevoie urgentă de o monedă care să se potrivească tuturor. Inițial, acestea erau mici lingouri din metale prețioase cu greutăți și forme diferite. Acestea erau foarte populare și aveau o valoare ridicată. Autenticitatea lor a fost dovedită de marcajul pe care comercianții l-au aplicat pe ele.

Primii bani au fost folosiți de oameni în urmă cu aproximativ 4.000 mii de ani, la mijlocul mileniului al III-lea î.Hr., când poporul mesopotamian a creat așa-numitul „shekel”, considerat ca fiind prima formă cunoscută de monedă. Shekelul (care provine din cuvântul ebraic care înseamnă „cântărire”) a fost inițial unitate de măsurare a greutății în Orientul Apropiat antic.

Primele monede din aur și argint și cupru au fost bătute în Cetatea Lydia (în prezent fiind Anatolia, Asia de Sud-Vest), în jurul anului 700 î.Hr. Spre deosebire de lingouri, statul însuși era responsabil pentru fabricarea monedei.

wikipedia.org

Dar odată cu apariția primelor monede au apărut și falsurile. Pentru a dovedi valoarea banilor de stat, guvernul obișnuia să graveze o imagine pe aceștia. În multe țări, cei care se ocupau cu falsificarea de monede erau pedepsiți cu moartea.

Ancient ArtCC BY 2.0

Apariția monedei oficiale a simplificat foarte mult economia și a consolidat banii ca mijloc de plată. Monedele au înlocuit treptat trocul, iar valoarea bunurilor era calculată după o formulă specifică. Prețurile includeau deja materialele utilizate, costurile cu forța de muncă și timpul. Astfel, schimbul de bunuri să fie mai ușor, mai rapid și mai simplu.

Când au apărut primii bani de hârtie?

Francesc FortCC BY-SA 3.0The Government of the Mongol Empire (Yuan Dynasty)

Cu toate că monedele erau bine ancorate în viața de zi cu zi, au existat și unele dificultăți legate de ele. De exemplu, comercianții aveau dificultăți în a le depozita sau transporta, angajând în acest scop căruțași și paznici speciali. În plus, era dificil de obținut metalul pentru baterea monedelor. Aceasta a fost o condiție prealabilă pentru apariția unui nou mijloc de plată.

Prima utilizare a banilor de hârtie a început în China, în primul mileniu după Hristos. Chinezii au fost primii care s-au gândit să își depună economiile în „bănci”. În schimb, ei au dat un document special care indica suma pe care o depuneau la „bancher”. Acest lucru a permis oamenilor să plătească cu certificate, nu cu monede.

Astfel de bancnote au circulat în întreaga lume până în secolul al XVI-lea, iar credibilitatea lor nu a făcut decât să crească. Astfel de bancnote erau mici dreptunghiuri de hârtie, fiecare dintre ele purtând valoarea nominală a bancnotei. Astfel de bani au rezolvat problema titlurilor de creanță și au sprijinit cu adevărat economia.

pixahive.com

Citește și: Unde ajung banii aruncați de turiști în Fontana di Trevi din Italia