Jumbo: Povestea dramatică a celui mai cunoscut elefant din lume
Faceți cunoștință cu Jumbo – elefantul african care a inspirat muzicieni, circari, ilustratori și întreaga lume. Jumbo este considerat unul dintre cei mai faimoși elefanți.
El a fost vedeta Circului Barnum & Bailey și a inspirat filmul Disney „Dumbo”, poate cel mai faimos film cu elefanți realizat vreodată. Dar ce s-a întâmplat cu Jumbo?
Povestea lui Jumbo este una incredibilă, cu abuzuri teribile, faimă și o faptă eroică care l-a costat viața. Povestea lui Jumbo, la fel ca și statura sa, a fost mai mare decât viața. În spatele cortului de circ, a luminilor strălucitoare și notorietății, se afla un elefant umil, care încerca să facă față evenimentelor catastrofale din viața sa. Adevărata poveste a lui Jumbo este una dulce-amară.
Jumbo a fost – și încă mai este – „inima” circului Barnum & Bailey
Wikimedia Commons / Public Domain
Jumbo s-a alăturat circului în 1881 și a devenit rapid un element de bază în spectacolul circului Barnum & Bailey, fiind personajul principal din spectacolele lor.
Atât Jumbo cât și ceilalți elefanți au fost elementul principal al spectacolelor de circ ale companiei, iar când P.T. Barnum a creat „Cel mai mare spectacol de pe Pământ”, Jumbo era vedeta.
În realitate, Jumbo a fost cel care a crescut notorietatea circului. Înainte de a cumpăra elefantul de la grădina zoologică din Londra, spectacolul lor era în esență o colecție de artiști de circ. Jumbo a fost cel care a făcut din circ ceea ce este astăzi.
Cântărind șapte tone, Jumbo s-a ridicat la înălțimea numelui său
Wikimedia Commons / Public Domain
Mărimea sa era, fără îndoială, cea mai proeminentă trăsătură a sa. Când era doar un pui, Jumbo nu părea să se evidențieve față de ceilalți elefanți. Era pur și simplu un elefant ca mulți alții.
Dar, atunci când a ajuns la vârsta adultă, Jumbo a ajuns să cântărească șapte tone. Astfel, elefantul a fost promovat ca fiind cel mai mare animal de pe Pământ.
Ca un gigant blând, Jumbo a cucerit inimile spectatorilor.
Jumbo a fost alcoolic
Wikimedia Commons / Public Domain
Deși acest lucru nu pare real, pentru că vorbim de un elefant, este de fapt adevărat. Când era pui la grădina zoologică din Londra, îngrijitorii obișnuiau să-l hrănească pe Jumbo cu biscuiți îmbibați în alcool pentru a-l calma.
Problema cu acest lucru, însă, a fost că, în curând, a-i da alcool lui Jumbo a devenit singura modalitate de a-l face docil. Îngrijitorii lui au spus că îi plăceau whisky și șampania și că, în timpul călătoriei de la Londra în SUA, i s-a dat o porție zilnică de whisky pentru a se calma.
Jumbo s-a născut în Africa și a rămas orfan din cauza braconierilor
Wikimedia Commons / Public Domain
Jumbo a fost despărțit în mod tragic de mama sa, de locul său de naștere și de tot ceea ce îi era familiar la o vârstă foarte fragedă. S-a născut în jurul zilei de Crăciun din 1860 și, la scurt timp după aceea, mama sa a fost ucisă de braconieri.
Inițial, a fost luat de către vânătorul de elefanți sudanez Taher Sheriff, care s-a oferit să vândă elefantul celui mai bun ofertant.
După moartea sa, trupul său împăiat a fost plimbat prin oraș
Wikimedia Commons / Public Domain
Jumbo a fost ucis într-un accident de tren în 1885, în Canada. Dar Barnum & Bailey nu aveau de gând să renunțe la oportunitatea de a face un ban de pe urma elefantului lor vedetă.
Au trimis corpul lui Jumbo la Henry Ward’s Natural Science Establishment din New York. A durat cinci luni pentru ca Ward și echipa sa să-l împăieze pe Jumbo. Și au găsit o mulțime de lucruri nebunești în stomacul lui. Un raport de la acea vreme spunea că avea în stomac fluiere, chei, nituri și monede englezești.
La un an de la accident, corpul lui Jumbo a fost expus la o gală din New York. Elefantul împăiat „a fost în turneu” timp de patru ani. În cele din urmă, corpul lui Jumbo a ajuns la Universitatea Tufts, devenind mascota instituției.
A a fost expus la universitate până în 1975, când o instalație electrică defectă a provocat un incendiu în Barnum Hall, unde era expus corpul lui Jumbo. Pielea sa a fost complet arsă în incendiu.
Jumbo a stat mai mult la grădina zoologică decât la circ
Wikimedia Commons / Public Domain
Faimosul elefant a petrecut aproximativ 16 ani la grădina zoologică din Londra, în comparație cu cei patru ani petrecuți la circ.
Datorită faptului că era blând, Jumbo a fost antrenat să plimbe copiii. Jumbo putea fi văzut cărând copii în spate prin grădina zoologică. Pentru Jumbo, grădina zoologică a fost ca o casă.
Barnum l-a cumpărat pe Jumbo cu 10.000 de dolari
Jumbo a fost foarte iubit la grădina zoologică din Londra și nimeni nu și-a dorit mai mult decât regina Victoria să îl păstreze în Anglia.
Deoarece crescuse foarte mult, autoritățile de la grădina zoologică s-au temut că Jumbo și-ar putea răni vizitatorii. Astfel, elefantul a fost vândut lui P.T. Barnum pentru 10.000 de dolari (aproximativ 250.000 de dolari după standardele actuale), ceea ce reprezenta o sumă destul de frumușică.
Ceea ce a urmat a fost un fenomen numit „Jumbomania”.
Wikimedia Commons / Public Domain
Toată lumea, inclusiv regina Angliei, a fost îngrijorată de plecarea sa. Chiar și Jumbo a fost supărat, animalul refuzând să intre în cutia mică și închisă care trebuia să îl transporte din Anglia în SUA. În cele din urmă, a trebuit să fie legat cu lanțuri, ceea ce nu a făcut decât să intrige și mai mult publicul.
A îndurat bătăi groaznice
Deși Jumbo era un animal iubit, nu a fost scutit de bătăi. În timp ce se afla la grădina zoologică din Londra, elefantul a îndurat bătăi groaznice din partea îngrijitorilor săi. În timp ce se afla în grija lui Barnum, a fost bătut pentru a se supune și pentru a învăța trucurile de la circ. Aceasta era o practică obișnuită în acele timpuri.
Jumbo a avut contracte de sponsorizare
Aproape fiecare celebritate are un contract de sponsorizare în zilele noastre. Dar prima celebritate care a obținut unul dintre aceste contracte profitabile nu a fost un cântăreț, un actor sau un atlet, ci Jumbo. Abia după Jumbomania, agenții de publicitate au fost martorii puterii de marketing a celebrității. Numele și imaginea lui Jumbo au fost inscripționate pe orice, de la cutii cu floricele de porumb până la produse de uz casnic.
Bineînțeles, imaginea sa pe afișele circului a fost punctul de vânzare pentru bilete.
Jumbo a avut un sfârșit tragic
Wikimedia Commons / Public Domain
Jumbo a fost ucis în 1885, după ce a fost lovit de un tren. Jumbo și circul călătoreau în Canada când s-a întâmplat tragedia.
Mulți suspectează că întreaga situație a fost un accident sau, eventual, o încercare a lui Barnum de a scăpa de Jumbo, care era bolnav.
Din cauza speculațiilor conform cărora Jumbo era foarte bolnav în momentul morții sale, unii oameni cred că Barnum a folosit povestea trenului ca acoperire pentru ceva mult mai sinistru – o crimă. În anii 2000 au fost descoperite noi dovezi care sugerează că îngrijitorul lui Jumbo l-a ucis pe celebrul elefant. Autorul John Sutherland crede că Jumbo a fost condus pe șine de către îngrijitorul său Matthew Scott, în încercarea de a-l omorî.
Potrivit lui Sutherland, la sfârșitul vieții sale, Jumbo devenise extrem de bolnav. Un elefant bolnav nu aducea profit circului, iar Scott – îngrijitorul lui Jumbo – devenise deprimat văzând cât de bolnav era animalul.
Unii oameni cred că Scott l-a lăsat intenționat pe Jumbo să meargă în fața trenului, știind că impactul îl va ucide și astfel îi va curma suferința.
Wikimedia Commons / Public Domain
De altfel, în acele vremuri, Barnum le-a spus oamenilor că Jumbo și-a sacrificat viața pentru a salva un pui de elefant care era împreună cu el pe șină, în momentul tragediei. Jumbo l-a împins pe elefănțelul Tom Thumb de pe șine înainte ca trenul să îl izbească.
Deși povestea sună grozav, este posibil să fie doar o fabulație.
Jumbo a inspirat personajul „Dumbo”
Asemănarea izbitoare dintre Jumbo, elefantul care și-a câștigat faima și simpatia la nivel mondial în anii 1880, și Dumbo, personajul clasic de animație de la Disney, pur și simplu nu poate fi trecută cu vederea. Și asta pentru că Jumbo a inspirat povestea lui Dumbo. Filmul s-a bazat pe o poveste cu același nume – Dumbo – scrisă de Helen Aberson în 1939.
