La Catedral: Închisoarea luxoasă pe care Escobar și-a construit-o cu acordul autorităților columbiene
Valea Mierii se află la sud-est de Medellin, la periferia muntoasă a orașului vecin, Envigado. Pădurea acoperă încă secțiuni mari din zonă, deși din cauza construcțiilor de case noi o bună parte din pădure a fost distrusă. În pădure se găsesc armadillo, leneși și fluturi de mari dimensiuni. Practic, este un colț de relaxare. Escobar era conștient de acest lucru.
Astfel că – șeful cartelului Medellin, Pablo Escobar, a ales o zonă deasupra acestei văi, în munții răcoroși, pentru închisoarea pe care și-a construit-o singur în 1991, ca parte a unui acord încheiat cu autoritățile columbiene.
În ’91, justițiarii din grupul numit Los Pepes (prescurtare de la „Oamenii persecutați de Pablo Escobar”) îl urmăreau și aveau să asasineze în cele din urmă peste 300 de asociați și membri ai familiei sale.
Pablo Escobar era în război cu Cartelul Cali. Îi văzuse pe ceilalți lorzi ai drogurilor, precum Carlos Lehder, extrădați în Statele Unite, alții, precum frații Ochoa, predându-se pentru a ispăși pedeapsa în închisorile columbiene și alții, precum Gonzalo Rodriguez Gacha, alias „El Mexicano”, murind în schimburi de focuri cu poliția.
Fiica sa, Manuela, fusese rănită într-un atentat cu bombă asupra locuinței sale. Era un om care suferea sub presiunea constantă a faptului că era vânat. Nu avea liniște. Însă, avea un plan bine pus la punct care avea să îi aducă liniștea, pentru o scurtă perioadă de timp.
wikipedia.org
Public Domain
Șase luni de negocieri secrete au dus la încheierea unui acord cu guvernul columbian. Escobar urma să meargă la închisoare – închisoarea, însă, urma să fie construită conform specificațiilor sale, pe trei hectare de teren pe care le cumpărase în vederea unui posibil acord cu statul. Acesta a primit inițial închisoare pe viață, însă „grație talentului său de negociator” – autoritățile i-au redus pedeapsa la 5 ani de închisoare.
Ca parte a înțelegerii, avea, de asemenea, dreptul de a-și alege gardienii. Întotdeauna foarte apropiat de familia sa, locația îi permitea o vizibilitate directă către casa familiei sale și se spune că și-a montat un telescop pentru a-și putea vedea fiica în timp ce vorbea cu ea la telefon.
Intrarea în închisoare i-a oferit lui Escobar nu numai protecție împotriva unor posibili asasini, ci și împotriva a ceea ce îi era cel mai teamă: extrădarea în Statele Unite. Se temea de un sistem în care gardienii și judecătorii nu puteau fi mituiți cu ușurință. Unul dintre motto-urile sale era „Mai bine un mormânt în Columbia decât o celulă în SUA”.
Autoritățile columbiene i-au permis lui Escobar să-și construiască propria închisoare. Însă, totul cu un scop.
Columbia îl avea pe Escobar în închisoare timp de cinci ani și astfel scăpa de o durere de cap și o rușine națională, chiar dacă numai temporar.
Atentatele cu bombă și afacerile lui Escobar au împins statul până la colaps în anii ’80; încarcerarea lui Escobar era un punct de reper. De asemenea, aranjamentul a pus capăt costurilor și timpului investit în urmărirea fără sfârșit a șefului cartelului.
Astfel, în 19 iunie 1991, Pablo Escobar a sosit la închisoare cu un elicopter pentru a-și ispăși pedeapsa.
La Catedral, închisoarea lui Pablo Escobar
Închisoarea lui Escobar a fost numită „La Catedral”, sau Catedrala. Referința nu era religioasă, ci o aluzie la măreția sa. Neoficial, se numea „Club Medellin” sau „Hotel Escobar” și era mai mult o stațiune decât o închisoare.
Aceasta avea o baie cu jacuzzi și un dormitor cu un pat circular, rotativ. Complexul includea un teren de fotbal, o discotecă, o casă de păpuși pentru fiica sa și un bar propriu. Exista și o cascadă. Avea telefoane, transmițător radio și un fax pentru a-i permite lui Escobar să își continue afacerile, care, la apogeu, aduceau cartelului său milioane de dolari pe zi. De altfel, în La Catedral era construit și un heliport (zonă proiectată pentru decolarea și aterizarea elicopterelor).
wikipedia.org
CC BY-SA 4.0
În timp ce Escobar locuia la La Catedral, familia sa îl vizita de trei sau patru ori pe săptămână, la fel ca și prietenii, jucătorii profesioniști de fotbal și prostituatele, atunci când acesta dorea.
El a organizat cu regularitate petreceri pline de droguri și băutură. Autoritățile i-au permis să conducă locul – până când a ordonat ca patru dintre locotenenții săi să fie torturați și uciși în incintă, în urma unei dispute legate de bani.
Atunci, autoritățile au decis că lucrurile au mers prea departe și au luat hotărârea să-l mute pe Escobar într-o închisoare militară.
Doi oficiali neînarmați – un ministru adjunct al justiției și șeful sistemului național de închisori – au venit să-l informeze pe șeful cartelului cu privire la aceste schimbări.
Aceștia i-au spus că este vorba de o mutare temporară până când La Catedral va fi mai sigură.
Escobar a refuzat. Unul dintre asociații săi, poreclit „Popeye”, a îndreptat în mod repetat un pistol mitralieră spre ministru. Oficialilor li s-a spus că vor pleca morți din La Catedral. Între timp, soldații columbieni sosiseră din Bogota pentru a-l captura pe Escobar și a-i salva ostaticii.
În data de 22 iulie 1992, în timp ce ostaticii erau salvați, Escobar a evadat – împreună cu mulți dintre oamenii săi, făcându-se nevăzut în pădurea care acoperea muntele din spatele catedralei sale.
Cum anume a reușit să facă acest lucru rămâne un mister. El avea legături până la cel mai înalt nivel din structurile militare, politice și judiciare din Columbia. A mituit oameni influenți, iar aceștia îl ajutau ori de câte ori era nevoie.
Șeful cartelului a stat doar 13 luni în La Catedral. O înregistrare video de pe YouTube realizată de un jurnalist arată complexul imediat după evadarea sa, oferind o idee despre luxul în care și-a petrecut timpul acolo:
Evadarea lui Escobar a fost o rușine națională pentru Columbia, care a apelat la ajutorul Statelor Unite pentru a organiza misiuni speciale pentru prinderea acestuia.
Membri ai Forței Delta și ai Navy SEALs din SUA s-au alăturat unei unități de operațiuni speciale a Poliției Naționale din Columbia, formată din 600 de polițiști și cunoscută sub numele de Blocul de căutare, pentru a-l vâna pe „Don Pablo”.
Pe fugă, Pablo Escobar și-a petrecut fiecare noapte într-o altă casă. Niciodată nu a putut vorbi la telefon mai mult de trei minute. Au fost oferite șase milioane de dolari pentru capturarea sa.
17 luni mai târziu, la o zi după ce a împlinit 44 de ani, Escobar a fost ucis. Depistat după ce a stat prea mult timp la telefon cu fiul său, Escobar a fost împușcat pe un acoperiș din cartierul Los Olivos din Medellin de către polițiștii din Blocul de căutare.
wikipedia.org
Fair use
La fel ca multe dintre celelalte proprietăți deținute de Escobar, La Catedral a rămas în paragină. Țevile, țiglele și materialele pentru acoperiș au fost scoase; multe dintre casele din cartierul El Salado din Envigado sunt realizate cu materiale de construcție din închisoarea celebră.
Zvonurile despre tomberoane îngropate, pline cu milioane de dolari, au atras mii de oameni – dornici să găsească bogățiile. Zidurile au fost stricate, iar pământul a fost săpat. Nici un dolar nu a fost găsit vreodată.
Mai multe curiozități despre viața lui Pablo Escobar găsești în vartea Virginiei Vallejo Iubindu-l pe Pablo, urându-l pe Escobar poate fi comandată de pe cărturești.ro.
Stephen Leonardi
Citește și: Lucruri terifiante despre Pablo Escobar, Regele Cocainei
