Mitul grecesc al lui Narcis, tânărul care s-a îndrăgostit de propria reflexie din apă
În ultima vreme, auzim tot mai des termenul „narcisism”, termen care descrie persoanelor care au un grad excesiv de stimă de sine, ceea ce poate fi considerat o formă de imaturitate emoțională. În contextul actual, narcisiștii reprezintă adesea un pericol pentru sănătatea mintală a celor din jurul lor, din cauza modului lor de a întreține relații afective.
Ceea ce este curios este faptul că acest concept studiat de psihologi provine dintr-un mit grecesc foarte interesant despre Narcis, un tânăr de o frumusețe incredibilă care s-a îndrăgostit nespus de imaginea sa așa cum se reflecta în apă.
Narcis a fost extrem de important și popular în artă, în psihiatrie și în psihanaliza freudiană. Mai mult, există mai multe versiuni ale mitului lui Narcis, majoritatea dintre ele au supraviețuit din surse antice, iar aici vă vom vorbi despre ele.
Mitul grec al lui Narcis
Caravaggio , CC BY-SA 2.0
Versiunea lui Ovidiu
În mitologia greacă și în versiunea clasică a mitului, Narcis, fiul zeului fluvial Cefeu și al nimfei Liriope, se distingea prin frumusețea sa și, potrivit viziunii clarvăzătorului Tiresias, atâta timp cât Narcis nu își vedea imaginea, avea o viață lungă.
Deși era înconjurat de dragostea și admirația celor care îl întâlneau, Narcis rămânea indiferent la atențiile și propunerile amoroase.
Într-o zi, în timp ce Narcis se plimba prin pădure, a fost urmărit de Echo, o nimfă care era cunoscută pentru că repeta ceea ce spuneau alții.
Aceasta l-a văzut și s-a îndrăgostit de el; când Narcis și-a dat seama că este urmărit, a strigat „Cine este acolo?”, iar Echo a repetat întrebarea. Dezvăluindu-și identitatea, Echo a alergat să-l îmbrățișeze, el s-a îndepărtat și i-a cerut să-l lase în pace. Echo s-a întristat și și-a petrecut restul vieții singură și cu inima frântă. Cu toate acestea, înainte de a muri, s-a rugat la Nemesis, zeița răzbunării și a justiției divine, să îl blesteme pe Narcis, astfel încât acesta să se îndrăgostească doar de propria reflexie.
Într-o zi, în timp ce Narcis se plimba după o zi de vânătoare, zeița l-a ademenit la un iaz, unde tânărul s-a aplecat peste apă și și-a văzut reflexia.
John William Waterhouse Wikimedia Commons
Narcis nu și-a dat seama că în luciul apei își vedea chipul, așa că s-a îndrăgostit profund ca și cum ar fi fost altcineva. Obsesia sa pentru propria frumusețe era atât de mare încât a încetat să mănânce și să bea doar pentru a continua să-și privească reflexia.
Obsesia sa a fost la limita nebuniei. Narcis s-a apropiat atât de mult de apă, pentru a își vedea reflexia, încât a sfârșit prin a cădea în apă și a se îneca. Nimfele au vrut să-l îngroape, dar nu i-au găsit trupul. În locul acela a apărut o floare frumoasă cu petale albe care poartă numele de narcisă.
Conform „Metamorfozelor lui Ovidiu”, chiar și în timp ce Narcis a traversat Styx – râul care formează granița dintre Pământ și Lumea de Dincolo – el a continuat să se uite la reflexia sa.
Chiar și în zilele noastre, termenul narcisism este folosit pentru a defini o admirație excesivă față de propria persoană.
Versiunea lui Parthenius Nicae
Nicolas Bernard Lépicié
Această versiune, compusă în jurul anului 50 î.Hr. de către poetul Parthenius Nicae, spune că Narcis, după ce și-a văzut imaginea, și-a pierdut dorința de a trăi și și-a luat viața. Această versiune a fost descoperită în 2004 de Dr. Benjamin Henry în papirusul Oxyrhynchus din Oxford.
Versiunea lui Pausanias
Această versiune relatează că Narcis avea o soră geamănă, Narcisa, care se înecase într-un lac. Într-o zi, acesta voia să bea apă dintr-un izvor; reflecția chipului său l-a făcut să creadă că Narcisa se uită la el. Astfel, el a murit de durere lângă apă, deoarece nu a ajuns la sora lui. Deznodământul este același: Narcis moare, nimfele îl jelesc și trupul lui se transformă în floarea numită narcisă.
Mai multe detalii despre povestea lui Narcis găsiți în cartea Mitul lui Narcis, de Lucian Gruia, pe care o puteți comanda de aici.
Semnificația narcisei
Narcisa este legată de noile începuturi și de viața veșnică. Simbolizează dragostea neîmpărtășită, la fel ca cea povestită în mitul lui Narcis și al nimfei Echo. Pe de altă parte, se spune că este purtătoare a unui mesaj de dorință, și de așteptare, iar dăruirea ei cuiva înseamnă o declarație de dragoste care așteaptă un răspuns rapid.
