În Statele Unite, într-un mic sat numit Nekoma din Dakota de Nord, în apropiere de Canada, se află o construcție de 6 miliarde de dolari care a fost folosită o zi.

Această construcție este un sistem antibalistic de rachete (ABM) în formă de piramidă, cunoscut sub numele de Complexul de protecție Stanley R. Mickelsen. Complexul a fost proiectat pentru a proteja rachetele de la baza forțelor aeriene Grand Forks de un posibil atac din partea URSS, în timpul Războiului Rece.

În anii 1960 s-a stabilit construirea a 12 clădiri de acest fel în toate statele din SUA, dar implementarea acestui proiect a început abia în anii 1970.

În 1972, președintele Nixon și liderul sovietic Leonid Brejnev au semnat Tratatul privind rachetele antibalistice. Acesta însemna că fiecare țară putea avea două centre antirachetă, dar în 1974 s-a ajuns la un alt tratat, care prevedea ca fiecare țară să aibă doar un singur centru.

Acest lucru a oprit construcția celorlalte 11 sisteme antibalistice care erau în proiectul inițial. Complexul rămas în Dakota de Nord a fost operațional doar 24 de ore înainte ca programul să fie întrerupt, guvernul invocând faptul că era prea costisitor pentru funcționare.

Funcționarea programului de apărare

 Library of Congress
Public Domain

Rachetele erau ghidate și propulsate de explozibili acționați de motoare cu combustibil. Acestea foloseau „siguranțe de contact” pentru a exploda la impact. Rachetele erau clasificate în funcție de raza lor de acțiune.

Majoritatea acestor rachete sunt pierdute în momentul în care ajung în spațiul cosmic, doar „vehiculul post-rachetă” sau „vehiculul de reintrare”, care conține un focos nuclear, revine la sol.

Complexul de protecție Stanley R. Mickelsen avea ca scop protejarea silozurilor de rachete care conțineau rachete numite LGM-30G Minuteman III.

Programul a evoluat de la sistemele de rachete antibalistice Nike Zeus, Nike-X și Sentinel, însă despre toate acestea se spunea că nu sunt suficient de bune. Astfel, a fost construită piramida din Nekoma.

Library of Congress
Public Domain

Complexul de protecție includea și 30 de rachete Spartan cu rază lungă de acțiune și 16 rachete Sprint cu rază scurtă de acțiune, dislocate în celule subterane. În plus, din cadrul complexului puteau fi lansate alte 54 de rachete Sprint, dispuse în alte patru locuri separate, care nu făceau parte din complex.

Rachetele Spartan au fost concepute pentru a intercepta focoasele aflate la o altitudine mare, la distanță de peste 650 km.

Rachetele Sprint cu reacție rapidă aveau rolul de a elimina focoasele imanice aflate la o distanță mai mică.

Pe lângă aceste rachete, sistemul era echipat și cu un radar de amplasare a rachetelor, pentru a detecta orice amenințare.

Complexul de protecție Stanley R. Mickelsen a devenit operațional la 1 octombrie 1975, pentru a fi închis chiar a doua zi.

Cât a costat realizarea acestui complex? Aproximativ 6 miliarde de dolari.


Citește și: 7 locuri deasupra cărora avioanele nu au voie să zboare