Povestea tragică din spatele filmului The Green Mile
„The Green Mile” (sau „Culoarul morții” în limba română) este unul dintre cele mai șocante filme de la Hollywood, care i-a făcut pe mulți să plângă. Cu toate acestea, puțini sunt cei care știu că povestea din spatele filmului se bazează pe fapte reale.
„The Green Mile”, în regia lui Frank Darabont și adaptat după romanul omonim din 1996 al lui Stephen King, este unul dintre acele filme pe care trebuie să le vezi măcar o dată în viață.
Nominalizat la 4 premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun actor în rol secundar, cel mai bun sunet și cel mai bun scenariu adaptat) și la un Glob de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar, „The Green Mile” redă povestea deținutului John Coffey și a unui gardian-șef, Paul Edgecomb, care păzea Culoarul morții. De ce Culoarul morții? Pentru că acolo își duceau ultimele zile cei care urmau să fie executați.
Contrar aparențelor, John Coffey – un prizonier masiv, înalt de peste 2 metri, condamnat pentru uciderea brutală a două fetițe, era o fire blândă și naivă. De altfel, puterile paranormale cu care era înzestrat, contrastau cu înfățișarea sa, iar acest lucru l-a determinat pe Edgecomb să aibă îndoieli cu privire la vinovăția uriașului Coffey.
Filmul Culoarul morții (subtitrat și în română) este emoționant și te va face să înțelegi că spiritul uman este întreg chiar și în cele mai grele circumstanțe. De altfel, Stephen King s-a inspirat din cazul lui George Stinney Jr. pentru a scrie cartea The Green Mile.
George Stinney Jr. – cea mai tânără persoană condamnată la moarte în secolul al XX-lea, în Statele Unite ale Americii
Probabil nu mulți au auzit de George Stinney Jr. Povestea lui este una devastatoare și spune multe despre rasism și milioanele de oameni care au murit pe nedrept din cauza rasismului.
George Stinney Jr., un băiețel afro-american de numai 14 ani, locuia în orașul Alcolu, din Carolina de Sud, împreună cu părinții săi, cu frații și surorile sale. Alcolu era un mic orășel, unde cartierele în care locuiau persoanele albe și cei de culoare erau separate de căile ferate. Orașul era tipic micilor orașe sudice ale vremii, iar școlile și bisericile erau separate pentru rezidenții albi și cei de culoare.
În martie 1944, Mary Emma Thames (de 7 ani) și Betty June Binnicker (de 11 ani) au fost găsite moarte într-un șanț, pe partea afro-americană a orașului Alcolu. Chiar și tatăl lui Stinney a ajutat la căutare celor două fete.
Mary Emma Thames și Betty June Binnicker fuseseră bătute cu o bucată de metal contondent, cel mai probabil o bucată de cale ferată sau un ciocan de mari dimensiuni. Ultima dată când au fost văzute, micuțele se plimbau cu bicicleta și căutau flori. Când au trecut pe lângă casa în care locuia Stinneys, micuțele l-au întrebat pe băiat – care era împreună cu una dintre surorile sale, dacă știe unde se găsesc florile „maypops”, un nume local pentru florile pasiunii.
Fără nicio dovadă reală și fără ca părinții să fie prezenți, George Stinney Jr. și fratele său mai mare au fost arestați sub suspiciunea că ei le-au ucis pe cele două fete. La scurt timp, fratele lui Stinney a fost eliberat, iar George Stinney Jr. ar fi recunoscut fapta – conform declarațiilor polițiștilor care l-au interogat. Însă, nu a fost găsită nicio declarație scrisă a băiatului de 14 ani.
Procesul lui George Stinney Jr. a fost extrem de scurt, a durat doar două ore, iar la numai o zi după ce a fost arestat – băiatul a fost condamnat la moarte prin electrocutare, de un juriu în totalitate alb. Avocatul său din oficiu, Charles Plowden, nu a contestat declarațiile polițiștilor care l-au arestat pe Stinney și care susțineau că băiatul a comis cele două crime. Din păcate, familia băiatului nu a avut bani să solicite apel.
După proces, George a fost închis timp de 81 de zile, într-o închisoare care se afla la 80 km de orașul său natal. În plus, pentru ca pedeapsa să fie și mai aspră, acesta nu a avut voie să fie vizitat de părinții săi. În pușcărie, el a fost interogat din nou, singur, fără un avocat sau părinți.
În iunie 1944, George Stinney Jr. a fost executat pe un scaun electric, la închisoarea din Columbia, devenind astfel cea mai tânără persoană condamnată la moarte în secolul al XX-lea, în Statele Unite ale Americii.
În anul 2014, cazul lui George Stinney Jr. a fost redeschis și băiețelul a fost găsit nevinovat, însă mult prea târziu. Conform cercetărilor, obiectul folosit pentru uciderea celor două fete cântărea mai mult de 19,07 kilograme. Prin urmare, era imposibil ca Stinney să poată ridica arma și, mai ales, să poată lovi suficient de tare pentru a le ucide pe cele două fete. În plus, în ziua în care cele două fetițe au decedat, Stinney se afla împreună cu frații săi.
George Stinney Jr. nu a avut nimic de-a face cu acest caz, cu excepția faptului că poliția avea nevoie de un vinovat.
https://youtu.be/2rtc2iGqCk8
Mai multe detalii despre acest caz găsești în filmul „83 Days”:
Citește și: 10 filme excepționale inspirate din povești adevărate
Mai sunt si acum state in SUA unde exista scaunul electric al lui Edison.in Romania pedeapsa cu moartea exista pe vremea lui Ceausescu.Trebuie sa existe o frica in om daca de Dumnezeu nu stie.Aici in Romania fara Dumnezeu si fara lege care sa pedepseasca hotia oamenii devin animale pradatoare.Nu pot sa dau share pentru ca trebuie sa fi existat un vinovat iar condamnari gresite se pot intimpla.Nu stiu daca negrii naturalizati in SUA au gene de criminali.In America acolo s-au deportat de la Englezi toti hotii si excrocii lor.Au ajuns acum sa-si propage excrementele la nivel mondial.