Rembrandt, supranumit maestrul luminii, unul din cei mai mari pictori din istoria artei
Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a născut în orașul olandez Leiden, în data de 15 iulie, 1606. Considerat unul dintre cei mai importanți și influenți artiști din istoria picturii, opera sa continuă să captiveze iubitorii de artă și poate fi admirată în cele mai importante muzee din lume.
Opera maestrului baroc variază de la picturi monumentale la gravuri în miniatură.
Pe lângă portretele sale celebre, Rembrandt este recunoscut și pentru peisajele sale, tablourile cu natură statică și cele care redau scene biblice. Lucrările sale sunt caracterizate de detalii minuțioase și o emoție puternică.
Cu toate acestea, viața personală a lui Rembrandt a cunoscut și momente dificile. În ciuda succesului său în artă, el a trecut prin dificultăți financiare și a acumulat datorii mari. De asemenea, tragedia a lovit viața sa când iubita lui soție, Saskia van Uylenburgh, și trei dintre copiii lor au murit la vârste fragede.
Cu toate acestea, Rembrandt a continuat să creeze și să se reinventeze pe tot parcursul vieții sale.
Rembrandt își deschide primul atelier de pictură în Leiden, în 1625
Rembrandt
Originile lui Rembrandt au fost foarte umile. Tatăl său era morar, iar mama sa era fiica unui brutar. Epoca în care a trăit a fost marcată de tensiuni religioase, ceea ce se reflectă în opera sa, care este puternic influențată de simbolism și credință.
În ciuda acestui fapt, nu există nicio înregistrare a apartenenței formale a lui Rembrandt la o anumită confesiune religioasă (deși cinci dintre copiii săi au fost botezați în bisericile reformate olandeze din Amsterdam).
Rembrandt și-a început formarea artistică încă din copilărie, ca ucenic în atelierul desenatorului și pictorului Jacob van Swanenburg, iar după ce a fost ucenic și în atelierele altor pictori, Rembrandt și-a deschis propriul atelier în Leiden în 1625, împreună cu prietenul și colegul său pictor Jan Lievens.
Dar, spre deosebire de alți artiști contemporani, care au călătorit în Italia ca parte a formării lor artistice, Rembrandt nu a părăsit niciodată Olanda, țara sa natală.
Rembrandt
În 1629, omul de stat Constantijn Huygens, tatăl matematicianului și fizicianului olandez Christiaan Huygens, a descoperit opera lui Rembrandt. Fascinat de picturile sale, l-a ajutat să obțină comenzi importante.
În această perioadă, Rembrandt l-a cunoscut pe Frederik Hendrik, prințul suveran de Orange, care a devenit clientul artistului până în 1646.
În ceea ce privește evoluția stilului său, în jurul anului 1630, procedeul grafic și pictural clar-obscurul a devenit mijlocul de expresie pe care Rembrandt a început să îl folosească în mod regulat în desenele sale: „Samson trădat de Dalila (1628)” și „Prezentarea lui Iisus în Templu (1631)” sunt două exemple magnifice ale acestei tehnici.
Rembrandt cu soția sa Saskia
Rembrandt
La scurt timp după aceea, la sfârșitul anului 1631, Rembrandt s-a stabilit la Amsterdam, unde a început să lucreze ca portretist profesionist și s-a asociat cu negustorul de artă Hendrick van Uylenburgh, cu a cărui verișoară, Saskia van Uylenburgh, s-a căsătorit în 1634.
În 1656, pentru a supraviețui, Rembrandt a fost nevoit să scoată la licitație toate bunurile sale, inclusiv casa și întreaga sa colecție de artă
După căsătorie, norocul a părut să-i surâdă pictorului, care a început să se bucure de o perioadă de prosperitate financiară.
Cu toate acestea, fericirea sa a fost brusc întreruptă în 1642, când soția sa a murit de tuberculoză. În plus, artistul a fost afectat și de moartea prematură a trei dintre cei cinci copii pe care i-a avut împreună cu Saskia van Uylenburgh.
După aceste evenimente tragice, Rembrandt a avut parte de o serie de eșecuri, până când, în 1656, pentru a supraviețui, a fost nevoit să scoată la licitație toate bunurile sale, inclusiv casa și colecția de artă.
La sfârșitul anilor 1640, Rembrandt a început o relație cu Hendrickje Stoffels, o femeie mult mai tânără care îl ajuta să aibă grijă de copiii săi.
Însă cuplul nu s-a putut căsători din cauza unui aranjament financiar legat de testamentul Saskiei van Uylenburgh. Conform acestui acord, dacă Rembrandt se recăsătorea, acesta pierdea întreaga moștenire lăsată de Saskia.
Cu toate că nu au fost căsătoriți, cei doi au rămas împreună până la moarte. În 1654, Hendrickje Stoffels a dat naștere fiicei lui Rembrandt, Cornelia.
Rembrandt
Perioadele grele au influențat stilul artistic al lui Rembrandt, lucru care poate fi observat și în autoportretele sale.
Dar, în timp ce primele autoportrete pe care le-a pictat în tinerețe erau pline de viață, de bucurie, cele care îl înfățișează pe Rembrandt din anii următori reflectă în mod clar un caracter sumbru, tristețe, și sunt mult mai profunde.
Cu toate acestea, dacă există un lucru care definește cu adevărat opera lui Rembrandt, acesta este reprezentat de portretele sale de grup, care sunt foarte departe de convențiile timpului său.
Rembrandt
Rembrandt
Două lucrări de acest tip sunt deosebit de importante: „Lecția de anatomie a doctorului Tulp (1632)” sau „Rondul de noapte (între 1639 și 1642)” sunt considerate capodopere datorită observării minuțioase a gesturilor, a privirii subtile a fețelor și a situației perfecte a tuturor personajelor din scenă.
O bătrânețe marcată de sărăcie
Rembrandt
În ultimii ani, tablouri precum „Iacob binecuvântându-i pe fiii lui Iosi (1656)”, „Mireasa evreică (1666)” arată o operă mult mai matură, în care Rembrandt își arată stăpânirea absolută a tehnicii și a efectelor.
Dar nu numai pictura a fost subiectul atenției lui Rembrandt. Artistul a fost, de asemenea, un excelent gravor; a realizat aproximativ 400 de gravuri.
Atât desenele, cât și gravurile sunt un produs incontestabil al perioadei sale, barocul. Ele sunt dominate de acțiune, dramatism și un realism care este produsul observației sale asupra lumii din jurul său, lucru foarte caracteristic artei olandeze din acea perioadă.
Dar, în ciuda succeselor sale artistice, Rembrandt și-a petrecut ultimii ani din viață cufundat în melancolie, fără să renunțe niciodată la paleta sa și acaparat de datorii, sărăcia obligându-l să vândă chiar și mormântul iubitei sale soții Saskia.
Rembrandt a murit în data de 4 octombrie 1669, la vârsta de 63 de ani, în sărăcie. Cauzele morții sale rămân un mister pentru istorici, până în ziua de azi. Unii autori cred că maestrul olandez ar fi suferit de saturnism, o intoxicație cu plumb, tipică pictorilor din acea vreme, dobândită ca urmare a sărurilor de plumb folosite la fabricarea vopselelor.
Pentru că își pierduse cea mai mare parte din avere, a avut parte de o înmormântare specifică celor săraci. A fost înmormântat într-un mormânt nemarcat, deținut de biserică. Rămășițele sale au fost ulterior dezgropate și distruse, un obicei obișnuit în cazul mormintelor celor săraci, în acele vremuri.
Oameni care au fost