Soarta oamenilor care au deschis mormântul lui Tutankhamon
În data de 26 noiembrie 1922, arheologul britanic Howard Carter și prietenul său George Carnarvon au deschis camera funerară a faraonului Tutankhamon din Valea Regilor din Egipt.
Mormântul lui Tutankhamon se numără printre cele mai incredibile descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea. Timp de mai mult de 3000 de ani, mormântul a stat ascuns, neatins nici de tâlharii lacomi să fure bogățiile din morminte, nici de fanaticii religioși.
Unii au crezut că faraonul a lansat un blestem de moarte și distrugere asupra tuturor celor care îndrăzneau să-i tulbure somnul veșnic.
picryl.com
Ca orice legendă urbană, presupusul „blestem al faraonilor” a căpătat proporții epice de-a lungul anilor. Iată care a fost soarta oamenilor implicați în descoperirea mormântului faraonului Tutankhamon!
Faraonul copil
wikipedia.org / CC BY-SA 3.0
ddenisen (D. Denisenkov), CC BY-SA 2.0
Tânărul faraon Tutankamon a urcat pe tron la fragedă vârstă de nouă ani și a murit la aproximativ 18 ani. Acesta a condus Egiptul timp de zece ani și a reușit să realizeze multe fapte importante, precum subjugarea triburilor siriene.
Moartea lui a devenit la fel de misterioasă ca și nașterea lui: chiar și în acele vremuri, era neobișnuit să se moară la 18 ani.
wikipedia.org / CC BY-SA 2.0
Descoperirea adevăratului mormânt al lui Tutankhamon i-a șocat pe arheologi. Mormântul a rămas neatins timp de trei milenii, deși multe dintre celelalte morminte din Valea Regilor fuseseră jefuite de hoți.
Ce s-a găsit în interiorul mormântului?
EditorfromMars, CC BY-SA 4.0
Mormântul conținea peste 5.000 de obiecte, inclusiv statui, sicrie și arme sigilate. Comorile găsite în mormânt au fost estimate la câteva miliarde de dolari. Lumea întreagă asculta știrile din Valea Regilor; Numeroși curioși s-au strâns în locul unde mormântul faraonului a fost descoperit.
Yveke, CC BY-SA 2.0
Frank Rytell, CC BY 2.0
Cu toate acestea, fericirea nu a durat mult. Moartea subită a lordului Carnarvon a speriat atât de mult publicul, încât în câteva zile zona din apropierea mormântului a fost din nou goală.
Moartea lui George Herbert, al cincilea conte de Carnarvon
Harry Burton / Public Domain
Cel care l-a finanțat pe Howard Carter pentru săpăturile arheologice de la mormântul faraonului Tutankhamon a fost primul care a căzut pradă presupusului blestem.
Lordul Carnarvon a murit din cauza unei infecții cauzată de mușcătura unui țânțar.
Acest lucru s-a întâmplat la câteva luni după ce mormântul a fost deschis și la doar șase săptămâni după ce presa a început să relateze despre „blestemul mumiei”, despre care se credea că îi afectează pe toți cei care au fost asociați cu deranjarea mumiei.
Legenda spune că la momentul morții lui Carnarvon, electricitatea sa oprit brusc în tot orașul Cairo. Poate fi, desigur, o simplă coincidență – totuși, există prea multe coincidențe în această poveste. Câinele lui Carnarvon a murit în aceeași seară la castelul familiei din Highclere.
Curând a început o serie de evenimente tragice pentru toți cei care au fost cumva implicați în deschiderea mormântului faraonului.
De exemplu, un membru al familiei regale egiptene, prințul Ali Kamel Fahmi Bey, care a fost prezent la deschiderea mormântului, a murit (împușcat de soția sa), în 1923.
Scriitorul Arthur Conan Doyle, exprimându-și părerea personală în favoarea existenței unui blestem, a sugerat că moartea lordului Carnarvon a fost cauzată de anumite „incantații” ale preoților lui Tutankhamon, menite să păzească mormântul regal. Acest lucru a alimentat și mai mult interesul pentru așa-zisul blestem.
Moartea lui Sir Bruce Ingham
Howard Carter, arheologul care a descoperit mormântul, i-a făcut cadou un prespapier (un accesoriu de birou) prietenului său Bruce Ingham.
Acest prespapier consta într-o mână mumificată purtând o brățară pe care se presupune că era inscripționată fraza: „blestemat să fie cel care îmi mișcă trupul”. Ingham nu a murit din cauza blestemului mumiei, deși casa sa a ars din temelii la scurt timp după ce a primit cadoul. Când a încercat să o reconstruiască, locuința a fost afectată de o inundație.
Aubrey Herbert
Se spune că fratele vitreg al lordului Carnarvon a fost afectat de blestemul regelui Tut doar pentru că era rudă cu George Carnarvon. Aubrey Herbert s-a născut cu o afecțiune oculară degenerativă și, odată cu trecerea timpului, a devenit complet orb.
Un medic i-a sugerat că dinții săi cariați i-au afectat vederea. Astfel, Herbert și-a scos fiecare dinte în încercarea de a-și recăpăta vederea. Nu a funcționat. Totuși, a murit de septicemie ca urmare a extracțiilor dentare, la doar cinci luni după moartea fratelui său George Carnarvon.
Aaron Ember
Egiptologul american Aaron Ember a fost prieten cu mulți dintre cei care au fost prezenți la deschiderea mormântului regelui Tutankhamon, inclusiv cu Lordul Carnarvon. Ember a murit în 1926, când casa sa din Baltimore a ars.
Ar fi putut să scape cu viață, dar soția sa l-a rugat să salveze un manuscris la care lucra. Din păcate, acest manuscris i-a adus sfârșitul. Numele manuscrisului lui Ember? Cartea egipteană a morților.
George Jay Gould
George Jay Gould a fost un afacerist american bogat și director de căi ferate. Acesta a vizitat mormântul lui Tutankhamon în 1923 și s-a îmbolnăvit aproape imediat după aceea. Nu și-a mai revenit niciodată cu adevărat și a murit de pneumonie câteva luni mai târziu.
Sir Archibald Douglas Reid
Radiologul Sir Archibald Douglas Reid a efectuat mai multe investigații mumiei lui Tutankhamon. S-a îmbolnăvit a doua zi după ce a efectuat radiografii mumiei și a murit trei zile mai târziu.
Howard Carter
wikipedia.org Public Domain
Howard Carter a murit de limfom la vârsta de 64 de ani, în 1939. Dacă Tutankhamon dorea să se răzbune, de ce să-l cruțe pe Howard Carter, omul care i-a descoperit mormântul?
Lucas / CC BY 2.0
Howard Carter nu a fost singurul din echipă care a trăit mult și bine după descoperirea mormântului. Sgt. Richard Adamson, un membru al echipei lui Carter – cel care a păzit camera funerară vreme de șapte ani, a mai trăit încă 60 de ani până la moartea sa, în 1982.
Adevărul privind blestemul lui Tutankhamon
Într-adevăr, mulți dintre cei implicați (într-un mod direct sau nu) în deschiderea celebrului mormânt au întâmpinat lucruri tragice.
Dar există și teorii care explică acest blestem.
Una dintre ele îl vizează pe Arthur Weigall.
Se pare că acest blestem a luat naștere dintr-un caz de rivalitate profesională. Blestemul faraonului Tutankhamon a apărut din cauza reporterului Arthur Weigall, care era supărat de faptul că o știre despre descoperire a fost publicată în ziarul The Times și astfel a creat mitul privind blestemul faraonului.
Neavând acces la informații directe despre cea mai mare descoperire a secolului, se crede că Weigall a inventat o poveste, inspirat de scrierile care se găseau de obicei pe pereții mormintelor egiptene (hieroglife) și care aveau rolul de a-i avertiza pe jefuitorii de morminte de consecințele fatale în cazul în care le încălcau.
Acesta a fost doar combustibilul de care motorul imaginației publice avea nevoie pentru construirea unei legende înfricoșătoare.
O altă teorie afirmă că – atunci când a fost deschis mormântul, pentru a ține jurnaliștii la distanță și totuși să le ofere un aspect senzațional, șeful echipei de excavare, Carter, a afirmat că exista un blestem care îi afecta pe toți cei care îi perturbau liniștea faraonului. Carter nu a inventat ideea unui mormânt blestemat, dar a exploatat-o pentru a ține intrușii departe de descoperirea sa care a făcut istorie.
De fapt, se spunea că mormintele tuturor regalităților – nu doar mormântul lui Tutankhamon – ar fi afectate de același „blestem”.
De altfel, prin spusele sale, Howard Carter încerca să îi sperie pe potențialii tâlhari de morminte. Și a funcționat: la un secol după ce mormântul lui Tutankhamon a fost deschis, mulți oameni încă mai cred în celebrul blestem.
