Viața lui Anghel Saligny: Inginerul care a testat cu prețul vieții podul de la Cernavodă
Anghel Saligny este o figură legendară în istoria ingineriei românești și mondiale. Considerat unul dintre cei mai mari ingineri ai României, Saligny este cel mai bine cunoscut pentru realizarea podului de la Cernavodă, o capodoperă a ingineriei și arhitecturii din secolul al XIX-lea.
Cu toate că acest proiect i-a adus faimă internațională, Saligny a demonstrat curaj, dedicare și un spirit inovativ extraordinar, testând personal, chiar cu prețul vieții, siguranța podului. Această poveste fascinantă, marcată de sacrificii personale și realizări remarcabile, reflectă nu doar tehnologia vremii, ci și determinarea unui om care a dorit să îmbunătățească infrastructura și viața oamenilor din țara sa.
Copilăria și educația lui Anghel Saligny
Anghel Saligny s-a născut în data de 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, judeţul Tecuci (actualmente, judeţul Galaţi), într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Alfred Rudolf de Saligny, descindea dintr-o familie franceză hughenotă, iar mama sa, Maria (Maria Zorska), era poloneză.
De mic, Anghel a fost încurajat să învețe și să urmeze o carieră academică. A urmat primele clase la pensionul de copii din Focșani, înființat de tatăl său, pedagog de origine franceză din Alsacia, stabilit în România, apoi a urmat studiile secundare, la gimnaziul din Focșani, Colegiul Național Unirea, din aceeași localitate, și ulterior, liceul în Germania, la Potsdam.
Fiind inițial atras de astronomie, a frecventat cursurile Universității din Berlin, avându-l ca profesor și pe celebrul fizician Hermann von Helmholtz. În plus, perioada 1870-1874 a urmat studiile inginerești la Școala Tehnică Superioară Charlottenburg.
Întoarcerea în România și începuturile carierei
După terminarea studiilor, Anghel Saligny s-a întors în România, unde și-a început activitatea profesională. În primii ani ai carierei sale, Saligny a lucrat la diverse proiecte de infrastructură, concentrându-se în special pe construcția de poduri și căi ferate.
În perioada 1877-1879, a participat la construcția căii ferate Ploiești-Predeal, lucru care i-a adus recunoașterea ca inginer de mare talent. În acel timp, România era într-o perioadă de dezvoltare rapidă, iar Saligny avea să joace un rol esențial în modernizarea infrastructurii țării.
Podul de la Cernavodă: O capodoperă a ingineriei
wikipedia.org
În 1895, Anghel Saligny a primit o misiune extrem de importantă: construirea unui pod care să traverseze Dunărea și să lege localitatea Cernavodă de restul țării. La acea vreme, Dunărea era un obstacol major în dezvoltarea economică a regiunii, iar construirea unui pod peste fluviu era esențială pentru modernizarea infrastructurii și pentru facilitarea transportului în întreaga zonă.
Astfel, în data de 21 octombrie 1890, în prezența regelui Carol I, era marcată începerea lucrărilor pentru noul pod.
Construcția podului de la Cernavodă reprezenta o provocare tehnică uriașă. Dunărea este un fluviu cu ape adânci și curenți puternici, iar proiectarea unui pod stabil și sigur pe acest teren impunea soluții inovatoare.
La construcţia podului de la Cernavodă, Saligny a utilizat în premieră mondială grinzi cu console pentru suprastructura podului şi oţelul moale la tabliere, iar lucrările au durat mai puţin de cinci ani. Proiectul său a fost în întregime ambițios și a fost considerat unul dintre cele mai mari realizări ingineresti ale secolului al XIX-lea în Europa.
Podul de peste Dunăre are o deschidere centrală de 190 metri şi alte 4 deschideri de 140 metri, alături de un viaduct cu 15 deschideri de 60 metri. Podul se regăseşte la 30 de metri peste nivelul apelor mari ale Dunării pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai mari catarge.
La vremea respectivă, a devenit cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.
Citește și: Elie Radu, un geniu în domeniul ingineriei: A realizat primul sistem modern din ţară de alimentare a oraşelor cu apă potabilă
Testarea podului
wikipedia.org
Inaugurarea oficială a avut loc în data de 26 septembrie 1895, iar la eveniment au asistat nu numai regele Carol I, ci şi numeroşi alţi conducători ai ţării.
Una dintre cele mai faimoase etape ale construcției podului de la Cernavodă, numit Podul Carol I, a fost testarea acestuia. În momentul în care lucrările de construcție au fost finalizate, Saligny a decis să testeze personal siguranța podului. La acea vreme, nu existau tehnologiile moderne de testare și simulare pe care le avem astăzi, iar inginerii se bazau pe teste fizice și reale pentru a verifica stabilitatea structurilor.
Saligny a ordonat ca un convoi de 15 locomotive grele să traverseze podul, pentru a verifica rezistența acestuia. În ciuda riscurilor, inginerul a decis să fie prezent în timpul testului. Convins de calitatea construcţiei sale, Saligny s-a urcat cu alţi muncitori de rând într-o şalupă pe care a ancorat-o chiar sub pod.
Smiley.toerist, CC BY-SA 4.0
În final, testul a avut succes, iar podul a demonstrat că era complet stabil și sigur pentru utilizare. Testul a devenit un simbol al curajului și al dedicării inginerului român, care a pus în joc propria sa viață pentru a demonstra siguranța unei lucrări de importanță națională.
Impactul podului de la Cernavodă și al realizărilor lui Saligny
wikipedia.org
Podul de la Cernavodă a avut un impact major asupra țării noastre și asupra infrastructurii europene. Acesta a constituit o legătură esențială între regiunile din sudul și nordul țării, facilitând transportul de mărfuri și persoane. De asemenea, podul a fost un simbol al dezvoltării economice și al modernizării țării, iar realizarea sa a fost apreciată atât în țară, cât și în întreaga Europă.
Saligny a continuat să fie implicat în numeroase alte proiecte de infrastructură, iar succesul podului de la Cernavodă i-a consolidat reputația de inginer de excepție.
Anghel Saligny s-a făcut remarcat nu doar prin abilitățile sale tehnice, ci și prin viziunea sa inovatoare. A proiectat liniile ferate Adjud-Tg. Ocna şi Baârlad-Vaslui-Iaşi, a fost şeful Serviciului pentru Construirea Podurilor de Fier şi Antrepozitelor de la Brăila şi Galaţi (1885-1891), şef al lucrărilor podului de peste Dunăre (Feteşti-Cernavodă, 1891-1895), şef al lucrărilor de modernizare a portului Constanţa (1901-1909), director general al Căilor Ferate (1895-1911), director al Direcţiei Generale a Muniţiilor din cadrul Ministerului de Război (1915-1916), ministru al lucrărilor publice (1918-1919), membru corespondent (1892-1897) şi membru titular (1897-1925) al Academiei Române, al cărei vicepreşedinte şi preşedinte a fost între 1901-1904 şi 1907-1910. Peste tot s-a dovedit a fi un om extraordinar de priceput.
Anghel Saligny a fost un inginer constructor remarcabil, premergător mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale, pentru fundaţia cheiurilor portuare şi a docurilor, precum şi a silozurilor de grâu prin folosirea prefabricatelor de beton, toate în premieră mondială.
Saligny a fost apreciat nu doar în România, ci și la nivel internațional. După moartea sa, în 1925, Anghel Saligny a fost omagiat pentru realizările sale remarcabile, iar memoria sa a fost păstrată prin numeroase statui comemorative.
Astăzi, Saligny rămâne unul dintre cei mai mari ingineri pe care România i-a avut vreodată, iar realizările sale continuă să inspire generațiile de ingineri și arhitecți care vin.