Ziua Drapelului Național – Simbol al identității și unității românești
Ziua Drapelului Naţional, celebrată anual în data de 26 iunie, este un prilej de reflecție, mândrie și respect față de unul dintre cele mai importante simboluri ale statului român: tricolorul.
Departe de a fi doar o simplă bucată de pânză, drapelul național concentrează în el istoria, suferințele, idealurile și speranțele unui popor care a luptat secole întregi pentru unitate, libertate și demnitate.
aboodi vesakaran
Nașterea unui simbol: de la steaguri domnești la tricolor
Simbolurile heraldice și steagurile au fost prezente în spațiul românesc încă din Evul Mediu. Domnitorii din Țara Românească, Moldova și Transilvania foloseau steaguri distinctive în războaie sau în contexte ceremoniale și religioase. Printre cele mai cunoscute însemne se numără vulturul cruciat al Țării Românești, capul de bour al Moldovei și, în unele reprezentări heraldice ale Transilvaniei, cei doi lei afrontați.
Primele forme ale tricolorului românesc apar în secolul al XIX-lea, odată cu Revoluția de la 1848, când ideile naționale și liberale din Europa pătrund și în Principatele Române. În timpul mișcării pașoptiste, albastrul, galbenul și roșul devin culori-simbol ale luptei pentru drepturi și unitate. Acestea erau purtate sub formă de cocarde, arborate pe clădiri și afișate în marșuri populare.
În data de 26 iunie 1848, guvernul revoluționar din Țara Românească a emis o hotărâre care oficializa folosirea tricolorului ca steag național, specificând:
„Steagul național va avea trei culori: albastru, galben și roșu. Culorile se vor așeza vertical și vor fi deopotrivă.”
Aceasta este prima recunoaștere oficială a tricolorului ca simbol al statului român modern.
Aceste culori se regăsesc pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor dar, deoarece până la începutul secolului al XIX-lea, conștiința de a forma un neam nu exista decât la câțiva cărturari precum Grigore Ureche, ele nu erau folosite pentru a îi identifica specific pe Români, iar steagurile țărilor românești, până în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea, erau cele moștenite din Evul Mediu, cu o simbolistică heraldică fără legături cu ideea modernă de „națiune”, conform wikipedia.org.
Citește și: Istoria numelor județelor din România: De unde vine denumirea județului în care locuiești
De la ideal la realitate: consacrarea tricolorului
După reprimarea revoluției, tricolorul nu a mai fost folosit oficial, dar a continuat să circule ca simbol neoficial în rândul populației, menținând vie ideea de unitate și identitate. Odată cu Unirea Principatelor în 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, tricolorul este reintegrat în simbolistica oficială a noului stat.
Forma standard cu benzi verticale este stabilită din 1867, după o perioadă în care au coexistat atât variantele verticale, cât și cele orizontale. De atunci, dispunerea culorilor – albastru la hampă (stânga), galben la mijloc și roșu la margine – s-a păstrat.
După proclamarea Regatului României în 1881, drapelul a devenit parte centrală din identitatea națională. Sub acest steag au luptat soldații români în Războiul de Independență (1877–1878), în cele două războaie mondiale, dar și în momente fundamentale ale devenirii naționale, cum a fost Marea Unire din 1918.
Chiar și în perioadele regimurilor totalitare, tricolorul a continuat să simbolizeze năzuințele poporului. În decembrie 1989, în timpul Revoluției anticomuniste, manifestanții au tăiat stema comunistă din mijlocul drapelelor, lăsând o gaură care a devenit simbol al eliberării. Gestul arată că, în conștiința colectivă, tricolorul rămăsese un simbol autentic al speranței și renașterii naționale.
Semnificația culorilor: între tradiție și interpretare
Interpretările simbolice ale culorilor tricolorului nu sunt reglementate printr-o lege, dar sunt adânc înrădăcinate în cultura populară și în educația patriotică.
- Albastru – este asociat cu libertatea, cerul senin al idealurilor, gândirea elevată și lupta împotriva asupririi. În cultura europeană, este o culoare a loialității și a justiției.
- Galben – simbolizează justiția și bogăția pământului. Poate evoca grânele Câmpiei Române, aurul Munților Apuseni și lumina soarelui, dar și aspirația spre echitate și echilibru social.
- Roșu – reprezintă frăția, curajul și sacrificiul. Este o culoare puternică, asociată cu sângele vărsat pentru libertate și cu spiritul de solidaritate al poporului român.
26 iunie – Ziua Drapelului Național
Ziua Drapelului a fost instituită prin Legea nr. 96/1998 și este sărbătorită în fiecare an în data de 26 iunie, data care amintește de adoptarea oficială a tricolorului în timpul Revoluției de la 1848.
Manifestările dedicate acestei zile includ ceremonii militare și religioase, ridicarea solemnă a drapelului, discursuri oficiale, depuneri de coroane și activități educative. Instituțiile militare joacă un rol central în aceste evenimente, în semn de continuitate istorică între simbol și apărarea națională.
Drapelul în viața publică și în cultura românească
Tricolorul este omniprezent în educație, sport, artă și viața civică. Versurile imnului „Trei culori cunosc pe lume” de Ciprian Porumbescu sau poeziile patriotice ale lui Vasile Alecsandri și Octavian Goga evocă atașamentul față de acest simbol. Este arborat cu mândrie pe stadioane, în diaspora, la proteste, la parade sau în casele oamenilor.
În ultimii ani, drapelul românesc a pătruns și în cultura pop – în design vestimentar, tatuaje, grafică urbană sau filme – semn că simbolul rămâne viu și actual.
Respectul față de drapel: un gest de responsabilitate civică
AdiJapan
Drapelul nu este doar un obiect, ci un simbol sacru al statului român. Legislația interzice profanarea acestuia și prevede sancțiuni clare pentru astfel de fapte. Respectul față de steag trebuie cultivat prin educație civică și istorică, pentru ca tinerele generații să înțeleagă nu doar semnificația lui, ci și datoria de a-l onora.
Așadar, Ziua Drapelului Național nu este doar o sărbătoare a unui obiect ceremonial, ci o celebrare a identității, a demnității și a spiritului poporului român. Tricolorul românesc nu este doar o combinație cromatică, ci un concentrat de suferință, speranță, mândrie și ideal.
Este simbolul celor care au murit pentru libertate, dar și al celor care trăiesc astăzi cu credință în valorile fundamentale ale acestui neam: libertate, justiție, frăție.
Atât timp cât tricolorul va flutura deasupra instituțiilor românești, cât va fi purtat pe pieptul sportivilor sau în mâinile copiilor la defilări, România va rămâne vie — în trecutul ei glorios, în prezentul ei plin de provocări și în viitorul pe care îl clădim împreună.