27 octombrie 1954 părea o duminică obișnuită de toamnă din Toscana. Fiorentina-Pistoiese a fost un meci din campionatul rezervelor, competiție jucată pe stadionul Artemi Franchi.

A fost un meci care ar fi trebuit să fie uitat rapid, mai ales pentru că nu avea o importanță majoră, dar care, în schimb, a rămas întipărit în memoria oamenilor pentru un fapt absolut deosebit. Poate că spectatorii, estimați la aproximativ 10.000 de persoane, nu au fost cei mai privilegiați spectatori ai meciului.

bbc.com

În repriza a doua, la ora 14:20, publicul a început să țipe, nu pentru că ar fi încurajat echipele, ci din cauza faptului că era ceva pe cer.

Arbitrul și-a ridicat privirea și a văzut ceea ce spectatorii de pe Artemi Franchi urmăreau de câteva zeci de secunde: O serie de obiecte zburătoare neidentificate care au trecut pe deasupra stadionului.

Numărul obiectelor a fost estimat la 20. Arbitrul a suspendat jocul și toată lumea a rămas să observe aceste obiecte ciudate zburând deasupra stadionului.

bbc.com

La un moment dat, un fel de zăpadă evanescentă a început să cadă din aceste obiecte, o serie de filamente care puteau semăna cu bambusul, dar care, la contactul cu mâinile, se evaporau.

Un student la inginerie, Alfredo Jacopozzi, a reușit să colecteze o mică mostră și să o ducă la Institutul de Analiză al Universității de Chimie din Florența, unde profesorul Canneri a realizat un spectrograf care a decodificat substanțele chimice ale compusului: bor, siliciu, calciu și magneziu.

Substanța a fost descrisă de către profesorul Canneri ca având o structură fibroasă. Întreaga zonă a fost acoperită cu această substanță.

La vremea respectivă, ocazia era una excelentă pentru a vorbi despre un fenomen atât de interesant precum OZN-urile (anii 1950 au fost epoca de aur a science-fiction-ului), iar subiectul a fost pe prima pagina a multor ziare străine.

Jurnalistul Giorgio Batini pasionat de mistere, de la publicația „La Nazione”, s-a documentat foarte mult în legătură cu acest fenomen.

Trei ani mai târziu, un număr special al publicației Domenica del Corriere a apărut cu titlul „un val de farfurii zburătoare invadează Italia”.

bbc.com

BBC a realizat o emisiune specială pentru a rememora evenimentul, în care protagoniștii privilegiați ai acelei zile, jucători și spectatori, au acordat o serie de interviuri.

Ardico Magnini: „Îmi amintesc totul, de la A la Z. Era ceva ce semăna cu un ou care se mișca încet, încet. Toți oamenii de pe stadion se uitau și au văzut substanța aceea care cîdea din cer. Eram cu toții uimiți pentru că nu mai văzusem așa ceva până atunci”.

Romolo Tuci: „În acei ani, toată lumea vorbea despre extratereștri, toată lumea vorbea despre OZN-uri, iar noi le-am văzut în direct, cu adevărat.”

Teoria care explică fenomenul din 1954

Teoria care a căpătat cel mai mult credit ani mai târziu a fost cea a „păianjenilor migratori”, mici arahnide care construiesc adevărate pânze pe care se deplasează.




Little Grove Farms

Pânzele se leagă între ele și formează un fel de plasă mare, păianjenii deplasându-se dintr-un punct în altul. Cea mai incredibilă apariție a fost la 4.200 de metri deasupra solului, ceea ce arată că altitudinea nu le specie pe micile insecte. Atunci când soarele strălucește prin pânze, se creează un efect de „sclipici”, așa cum au descris mulți dintre cei care au fost prezenți la acel aveniment.

Teoria păianjenilor este combătută

Mătasea de păianjen este o proteină care conține calciu, azot, oxigen și hidrogen, complet diferită de substanțele chimice pe care profesorul Canneri le-a detectat în timpul spectrografiilor sale.

Au fost efectuate analize pe numeroase eșantioane (mai multe au fost primite de către Universitate) și toate au dat aceleași rezultate.

Astfel că, după atâția ani, evenimentul rămâne un mister și nimeni nu poate explica ceea ce au văzut cei 10.000 de oameni prezenți în acea zi pe stadion.

Mai multe curiozități despre OZN-uri găsești în cartea Ozn-uri deasupra României – de Dan D. Farcas – pe care o poți comanda de aici.




Gyamas

Citește și: 17 ciudățenii care ne arată cât de misterioasă este lumea în care trăim