De ce unele persoane sunt înțepate mai des de țânțari decât altele?
Țânțarii recunosc mirosul specific al oamenilor datorită unui simț olfactiv extrem de dezvoltat, însă până de curând nu se știa exact ce molecule din compoziția mirosului nostru îi atrag cel mai mult. Acum avem un început de răspuns: nu doar oamenii au o slăbiciune pentru grăsimi, ci și țânțarii. Preferința lor nu este însă pentru bacon sau cartofi prăjiți, ci pentru acizii grași care acoperă suprafața pielii umane.
Potrivit unui studiu publicat în octombrie 2022 în revista Cell, aceste molecule joacă un rol major în determinarea persoanelor care vor fi înțepate de țânțari și a celor care vor fi ignorate.
Unii oameni sunt de 100 de ori mai atractivi pentru țânțari
„Există o legătură foarte, foarte puternică între prezența în cantități mari a acestor acizi grași pe piele și faptul că ești un adevărat magnet pentru țânțari,” a declarat Leslie Vosshall, specialistă în neurogenetică și comportament la Universitatea Rockefeller (SUA), autoarea studiului.
Echipa sa a ajuns la această concluzie după ce a analizat mirosul corporal al aproximativ 60 de voluntari. Aceștia au purtat timp de șase ore pe zi, în mai multe rânduri de-a lungul a trei ani, ciorapi din nailon pe antebraț pentru a reține compușii volatili ai pielii. Ulterior, țânțarii Aedes Aegypti – cunoscuți pentru transmiterea virusurilor dengue și febra galbenă – au fost puși să aleagă între mirosurile provenite de la două persoane diferite.
Rezultatul a fost remarcabil: țânțarii au manifestat preferințe clare, iar persoana considerată cea mai atractivă a fost aleasă de patru ori mai des decât a doua și de 100 de ori mai frecvent decât cea mai puțin atractivă. Analiza moleculară a arătat că indivizii cei mai „apetisanți” aveau cele mai mari concentrații de anumiți acizi grași pe piele. În schimb, cei mai puțin atractivi nu prezentau nicio moleculă în exces care să justifice o respingere activă, ci pur și simplu erau mai „neinteresanți” pentru țânțari.
Atracția țânțarilor este mai complexă decât pare
Cu toate acestea, atracția nu este cauzată exclusiv de prezența acizilor grași. Cercetătorii au modificat genetic anumiți țânțari pentru a le elimina receptorii olfactivi specifici acestor molecule. În cazul acestor țânțari mutanți, atracția față de persoanele bogate în acizi grași a fost redusă, dar nu a dispărut complet – ceea ce sugerează că și alți compuși sunt implicați.
De-a lungul timpului, alte studii au indicat că țânțarii sunt atrași și de dioxidul de carbon expirat, de sulcatonă, acid lactic și acid ceto-glutaric – substanțe prezente natural în mirosul uman.
Țânțarii dispun de un sistem olfactiv extrem de complex, capabil să detecteze o varietate de molecule. Acest arsenal olfactiv îi ajută să-și găsească cu succes prada, să se hrănească și să se reproducă. Din păcate pentru cei „preferati”, acest lucru înseamnă că vor continua să fie înțepați în ciuda oricărei tentative de a se ascunde de „vampirii verii”.
Citește și: Care este cel mai periculos animal pentru om? nu are colți, dar ucide masiv
Microbiomul pielii – o posibilă protecție naturală
O parte semnificativă a acizilor grași și a altor molecule olfactive este produsă de bacteriile care trăiesc pe pielea noastră – adică de microbiom. Aceste bacterii se hrănesc cu sebumul secretat de glandele sebacee, iar modul în care descompun acest sebum influențează mirosul corporal. Deoarece compoziția microbiomului diferă de la o persoană la alta, și mirosul rezultat este unic.
Cercetătorii propun o idee interesantă: transferul microbiomului unei persoane mai puțin atractive pentru țânțari pe pielea unei persoane „magneți pentru insecte” ar putea reduce riscul de înțepături. Deocamdată, această teorie rămâne de verificat, dar oferă o posibilă soluție inovatoare.
De ce te înțeapă doar țânțarii-femelă? Biologia din spatele mușcăturii
Deși am putea fi tentați să credem că toți țânțarii ne înțeapă, realitatea biologică este mult mai specifică: doar femela țânțar este responsabilă pentru înțepături. Spre deosebire de masculi, care se hrănesc exclusiv cu nectar și alte substanțe zaharoase din plante, femelele au nevoie de sânge pentru a-și dezvolta ouăle. Acest comportament hematofag este esențial pentru ciclul lor reproductiv, sângele oferind proteinele necesare maturării ovulelor. Astfel, ceea ce noi percepem drept o simplă neplăcere estivală este, în fond, o strategie evolutivă de supraviețuire și perpetuare a speciei.