Ada Blackjack: Femeia inuit care a supraviețuit singură pe o insulă arctică, printre urșii polari
În apele arctice aspre ale Mării Siberiei de Est și ale Mării Chukchi se află o mică insulă numită Wrangel. Această bucată de pământ singuratică, înconjurată de gheața siberiană, este locuită de sute de urși polari.
Locul a fost cândva martorul uneia dintre cele mai ciudate și nereușite expediții arctice din istoria omenirii. În 1921, cinci oameni au ajuns aici. Au avut de înfruntat temperaturi de -50 de grade, foamete, urși și boli. Doi ani mai târziu doar unul singur a supraviețuit pentru a spune această poveste tragică.
Acest erou a fost o femeie inuit în vârstă de 25 de ani, pe nume Ada Blackjack. Ea a reușit să învingă moartea de dragul fiului ei, la care a promis că se va întoarce.
Povestea fantastică de supraviețuire a Adei Deletuc sau Ada Blackjack este incredibilă.
Teritoriul disputat
archive.org PUBLIC DOMAIN
Așa cum se întâmplă adesea, povestea a început cu o dispută. Insula Wrangel a aparținut inițial Imperiului Rus. Din anumite motive, Imperiului Britanic dorea acea insulă.
În 1913, nava rusă de cercetare Karluk a ajuns pe insulă. Totul a decurs bine, numai că – echipajul nu a putut părăsi insula. Nici măcar spărgătoarele de gheață rusești nu au ajutat. În această călătorie, 15 persoane au murit de foame. Restul oamenilor au fost salvați abia un an mai târziu. Erau extrem de epuizați fizic și psihic.
Expediție în Arctica „ospitalieră”
În 1921, s-a decis organizarea unei noi expediții pe insula „ospitalieră”. Scopul era de a explora și de a înființa o colonie în această parte a lumii, în numele Imperiului Britanic.
A fost ideea lui Wilhjalmur Stefansson, un explorator arctic experimentat din Manitoba. El s-a opus întotdeauna prezentării regiunii polare nordice ca fiind un pustiu inospitalier și a promovat-o ca fiind „Arctica prietenoasă”. Vilhjalmur Stefansson visa să transforme insula într-o bază aeriană pentru zborurile canadiene și britanice în Arctica.
Patru exploratori cu experiență au fost angajați pentru această misiune. Printre ei se aflau trei americani și doi canadieni. La sfârșitul lunii august a aceluiași an, exploratorii au ajuns în Nome, Alaska.
Acolo, planul era de a angaja un ghid și muncitori pentru expediție. Dintre localnici, doar o femeie inuit pe nume Ada Blackjack a fost interesată de propunere.
wikipedia.org Public Domain
Ada Deletuc s-a născut în satul Spruce Creek în 1898. Când era încă o fetiță, mama ei a trimis-o la Nome. Acolo a fost crescută de misionari metodiști. Aceștia au învățat-o pe Ada să citească, să coasă haine de blană și să gătească mâncare pentru „oameni albi”.
La 16 ani, Ada s-a căsătorit cu Jack Blackjack. Împreună au avut trei copii. Dintre aceștia, doar un singur băiat a supraviețuit.
Deoarece soțul ei o batea fără milă și o înfometa, Ada a divorțat de el. Nu avea cu ce să-și întrețină copilul, așa că Bennet – băiatul ei – a crescut câțiva ani într-un orfelinat. Din păcate, copilul suferea de tuberculoză cronică.
Toate abilitățile și aptitudinile femeii au fost de neprețuit pentru o astfel de expediție. Stefansson i-a promis 50 de dolari pentru munca sa. Ada plănuia să îi cheltuiască pentru tratamentul unicului ei fiu. Cu toate că avea nevoie de bani, era foarte îngrijorată în legătură cu călătoria.
Fiind speriată de posibilele pericole, Ada a decis să viziteze un șaman pentru a afla ce o așteaptă. Șamanul a speriat-o și mai tare, spunându-i că o așteaptă moartea și pericolul și că trebuie să se ferească de cuțite și de foc.
Mai mult decât atât, părea de neconceput ca Ada să călătorească singură cu patru bărbați. Și ei considerau că este nepotrivit să călătorească cu o doamnă singură. Exploratorii sperau să angajeze câțiva inuiți în timpul escalei lor în Siberia. Asta i-a liniștit pe toți.
rif.org
Așa că în data de 9 septembrie 1921 au pornit la drum: canadianul Allan Crawford, în vârstă de 20 de ani, americanii Lorne Knight și Fred Maurer, 28 de ani, Milton Halle, 19 ani, Ada Blackjack și pisoiul Vic, dăruit de echipajul navei care i-a dus la Nome.
Au ajuns la destinație șapte zile mai târziu. Din păcate, nu au mai angajat inuiți, deoarece nu existau doritori.
wikipedia.org Public Domain
Inuiții nu erau dispuși să se angajeze într-o călătorie atât de periculoasă. Când Ada și-a dat seama că era singură cu bărbații „albi”, a plâns de disperare.
La început, echipa a fost norocoasă. Vremea a fost, în mod surprinzător, destul de blândă pentru acea regiune. Toată lumea își vedea de treabă. Numai că Ada a devenit din ce în ce mai retrasă. Atunci când vedea cuțite se îngrozea. Îți amintea constant de avertismentul șamanului. Bărbații erau nemulțumiți de prezența ei, iar acest lucru era evident. Drept urmare, Ada Blackjack a crezut că cei patru vor să o ucidă.
Ada a căzut într-o stare de depresie atât de profundă încât a decis să se sinucidă. A renunțat aproape complet să mai gătească. Exploratorii au încercat mai întâi să o convingă că nu este bine ce face. Apoi au amenințat-o și au șantajat-o, iar în cele din urmă au intimidat-o de-a dreptul. Au înfometat-o și au legat-o de mai multe ori de un catarg, în frigul năprasnic.
După o perioadă, Ada Blackjack părea că și-a revenit. A reînceput să gătească și nici nu se mai temea la vederea cuțitelor.
archive.org PUBLIC DOMAIN
Pe măsură ce se apropia iarna, starea de spirit a Adei părea să se îmbunătățească. De altfel, se înțelegea bine și cu cei patru bărbați.
Toți cei cinci așteptau cu nerăbdare vara, când urma să sosească nava cu alimente și alte lucruri de primă necesitate. Vara a venit și parcă s-a sfârșit mult prea repede.
Анастасия Игоревна ПетуховаCC BY-SA 4.0
Cei cinci nu au primit niciun ajutor. O bucată imensă de gheață a blocat insula.
Nicio navă nu a putut ajunge la tabăra exploratorilor. Iarna aspră din insula arctică Wrangel se instalase din nou. Ultimele speranțe au dispărut odată cu ultimele firimituri de mâncare.
Deoarece nu aveau ce să vâneze, oamenii au început să sufere de foame. Odată cu slăbiciunea venea invariabil și boala. Primul care s-a îmbolnăvit a fost Knight. Tânărul se topea ca o lumânare. Crawford, Maurer și Halle au pornit spre Siberia, cu intenția de a organiza o operațiune de salvare. Nu s-au mai întors niciodată.
Ada a rămas cu Knight. Femeia trebuia să aibă grijă nu numai de ea, ci și de bărbatul bolnav. Pentru o vreme s-a descurcat foarte bine. Ada a învățat să vâneze și chiar a avut norocul să prindă vulpi sau păsări. De altfel, tot ea îi alunga și pe urșii care tot dădeau târcoale taberei.
Cu toate că a avut grijă de Knight, tânărul era din ce în ce mai slăbit pe zi ce trecea. Între timp, boala a doborât-o și pe Ada Blackjack.
Ada Blackjack rămâne singură
În cele din urmă, Knight a murit. Ada nu a avut puterea să-l scoată din sacul de dormit, așa că a ridicat în jurul lui o baricadă din cutii de lemn și s-a mutat în cortul de depozitare pentru a scăpa de mirosul de putrefacție.
Cea care îi ținea companie mai era pisoiul Vic.
Femeia se temea de un singur lucru, că nu-și va mai vedea niciodată fiul.
Încă o vară se apropia de sfârșit și femeia știa că nu va supraviețui iernii. A început să-și construiască o plută din scânduri și piei. Toată munca s-a dus pe apa sâmbetei când barca a fost luată de vânt. Apoi a construit o altă plută. A așteptat și nu și-a pierdut niciodată speranța de a fi salvată. Era singură. Undeva, departe, fiul ei bolnav o aștepta. Ada trebuia să supraviețuiască.
Într-o zi, la sfârșitul verii, a fost trezită de un zgomot ciudat. Nu-și putea da seama ce era. Ada și-a luat binoclul și a fugit afară. Insula era învăluită într-o ceață groasă.
Dintr-o dată, ceața s-a ridicat doar pentru o clipă și a văzut o navă de salvare. Disperată, Ada a început să strige după ajutor.
În cele din urmă, vasul a ajuns la țărm. Femeia epuizată s-a prăbușit în apă în fața acestuia. Ada se aștepta să-i vadă pe Crawford, Maurer și Halle. Însă, din navă a coborât un necunoscut. Era prietenul lui Stefansson, Harold Noyce. Acesta se aștepta ca toți exploratorii polari să fie în viață. Ada i-a povestit tot ceea ce se întâmplase în acele luni lungi. Noyce a fost uimit.
Exploratorii experimentați au pierit și numai Ada era în viață. Femeia luată pentru a face mâncare și pentru a coase haine bărbaților. Numai dorința de a se întoarce la copilul ei a ținut-o în viață pe Ada Blackjack.
Femeia a petrecut aproape șase luni singură pe acea insulă de gheață. Vâna, citea Biblia și își hrănea pisica. Înainte de expediție nu știa cum să vâneze și nu ținuse niciodată o armă în mână. Însă, așa cum se spune, nevoia te învață.
Întoarcerea Adei acasă a stârnit un scandal public. Femeia și-a luat fiul de la orfelinat și a călătorit cu el în Seattle.
digital.lib.ecu.edu
Acolo a sperat să-l vindece de tuberculoză. Mai târziu, Ada s-a recăsătorit, a mai avut un fiu, Billy, și s-a întors în Alaska.
Dar, în ciuda acestui final aparent fericit, anii care i-au mai rămas Adei Blackjack au fost nuanțați de tristețe și sărăcie. În timp ce Stefansson și alții au profitat de povestea expediției tragice, femeia o ducea de azi pe mâine. Ba mai mult, ea a primit mai puțini bani decât i s-a promis la începutul expediției.
De asemenea, au apărut campanii de defăimare împotriva sa, mulți susținând că ea a refuzat să aibă grijă de Knight.
Problemele de sănătate ale fiului Adei, Bennett, nu au fost niciodată rezolvate, iar el a murit în urma unui accident vascular cerebral în 1972, la vârsta de 58 de ani. Ada Blackjack a murit un deceniu mai târziu, într-un azil de bătrâni din Palmer, Alaska, la vârsta de 85 de ani.
Billy, cel de-al doilea fiu al Adei, a ridicat un monument la mormântului mamei sale, cu inscripția „Eroina din Insula Wrangel”.
Mai multe detalii despre povestea Adei Blackjack găsești în cartea „Ada Blackjack: A True Story of Survival in the Arctic” – Jennifer Niven, care se bazează pe jurnalele Adei și pe interviurile fiului ei, pe care o poți comanda de pe elefant.ro.
