V-ați întrebat vreodată câți oameni au pus vreodată piciorul pe planetă? Răspunsul este departe de a fi banal și pornește de la estimări complexe: potrivit Biroului de Referință al Populației din SUA, numărul indivizilor născuți și care trăiesc pe Pământ de la nașterea speciei Homo sapiens și până în prezent ar fi de 117 miliarde (în prezent, pe Terra sunt peste 8 miliarde de oameni, conform worldometers.info).

Populația globală de peste 8 miliarde de locuitori reprezintă aproape 7% din numărul total de oameni care au trăit vreodată pe Pământ, conform prb.org.

Este un număr impresionant, având în vedere că vorbim de o perioadă de timp de până la 200.000 de ani.

În acest articol vom vedea cum a ajuns organizația la o astfel de estimare și care au fost limitele calculului. În special, evaluările statistice au depins de trei parametri:

1) perioada de existență pe planeta Pământ a lui Homo sapiens;

2) mărimea medie a populației mondiale de-a lungul timpului;

3) numărul de nașteri la 1000 de locuitori de-a lungul timpului.

Perioada de referință

12019 

Prima întrebare se referă la perioada de timp pentru care a fost făcută estimarea. Biroul de Referință al Populației a considerat 190.000 de ani înainte de Era Comună (sau înainte de Hristos) ca fiind limita trecutului. Data este apropiată de data presupusei apariții a lui Homo sapiens pe Pământ, estimată la aproximativ 200.000 de ani în urmă, în Africa.

Cu toate acestea, ca să fim corecți, cercetările mai recente tind să mute originile acestui eveniment cu încă 100.000 de ani în urmă.

În 2017, în Maroc au fost descoperite fosile de hominizi care pot fi atribuite speciei Homo sapiens, datate între 300.000 și 350.000 de ani în urmă. Biroul de Referință pentru Populație nu a luat încă în considerare implicațiile acestei noi descoperiri, dar nu se poate exclude că o va face în viitorul apropiat.

Populația totală și rata natalității

A doua limitare majoră se referă la cunoașterea numărului de locuitori ai planetei în trecut și, în special, cu zeci și sute de mii de ani în urmă. Biroul de Referință pentru Populație a colectat estimările privind populația mondială în anul 8000 î.Hr. produse de Națiunile Unite și de alte studii, a făcut o medie a acestora și a obținut cifra de 5 milioane de indivizi.

Combinând această valoare cu valoarea presupusă pentru anul 1 d.Hr. de 300 de milioane, a obținut o rată de creștere medie globală foarte scăzută pentru această perioadă, de aproximativ 0,05% pe an.

Dacă pentru estimarea populației după anul 1 d.Hr. sursele arheologice, istorice și documentare devin din ce în ce mai consistente, evaluarea populației înainte de 8000 î.Hr. este, fără îndoială, afectată de un grad mai mare de incertitudine.

Din câte se știe, înainte de această dată, omenirea trăia încă în principal din vânătoare și cules, era predominant nomadă și împărțită în mai multe grupuri mici și, mergând din ce în ce mai departe în timp, era prezentă doar în anumite zone mici ale planetei, începând cu Africa.

Pe scurt, numărul total de indivizi născuți și care au trăit între 190.000 și 8.000 de ani în urmă ar trebui să fie mic și din ce în ce mai mic dacă ne întoarcem în timp. Totuși, această cifră este echilibrată parțial de rata natalității.

De fapt, cu cât ne întoarcem mai mult în trecut, cu atât rata natalității crește mai mult și în sens invers față de speranța medie de viață. Cu secole și milenii în urmă, oamenii nu trăiau mai mult de 20-30 de ani în medie.

Dimpotrivă, există estimări, de exemplu, referitoare la Franța în primul mileniu î.Hr., care vorbesc despre o speranță medie de viață de puțin peste 10 ani. Pare absurd, dar trebuie să ne gândim că, la un moment dat, între boli, subnutriție și alți factori, era foarte frecvent să mori imediat ce te nășteai sau erai foarte mic. Omul era la mila naturii.

Pentru a evita dispariția, în acele vremuri oamenii aveau mai mulți copii. Pentru a spune lucrurilor pe nume, conform Biroului de Referință pentru Populație, rata minimă de natalitate ar trebui să fie de aproximativ 80 de nașteri la 1000 de locuitori pe an pentru a ne împiedica să dispărem de pe fața pământului.

Această cifră este substanțial dublă față de maximul observat în prezent (44 de copii născuți pe an la 1000 de locuitori în Niger).

CHUTTERSNAP 

Absolut, aceste considerații ne spun cât de greu și de încet a crescut populația globală în trecut. Abia de la începutul secolului al XIX-lea, după ce am ajuns la 1 miliard de locuitori, am început să fim mai mulți.

De fapt, putem vorbi de un adevărat boom demografic: în două secole, am ajuns la peste 8 miliarde de oameni, iar acum se vorbește pe scară largă despre suprapopulare, deși problema este mai complexă.

Există mai multe motive pentru creșterea demografică, în primul rând descoperirile și progresele în știință (în special în medicină).

Limitele estimărilor

 Jacek Dylag 

Pentru a încheia articolul, răspundem la o întrebare fundamentală: cât de fiabilă este estimarea de 117 miliarde de indivizi? Biroul de Referință pentru Populație este clar și onest: evaluarea făcută are multe limitări și, prin urmare, nu este 100% exactă.

Pe de altă parte, din 1995, organizația a actualizat-o periodic pentru a fi cât mai coerentă cu noile constatări sau cu noile date care au apărut.

 Ishan @seefromthesky 

În ceea ce privește limitele evaluării în termeni concreți, se poate începe mai întâi cu varietatea de studii, cercetări și estimări folosite ca surse, care diferă foarte mult unele de altele.

În plus, organizația subliniază în primul rând cât de complexă este evaluarea corectă a populației de acum zeci și sute de mii de ani.

De dragul simplității, calculele Biroului de Referință al Populației din SUA au pornit de la o pereche de indivizi (un fel de Adam și Eva), deși multe teorii propun că specia Homo sapiens a evoluat în diferite locuri mai mult sau mai puțin simultan.

Creșterea populației de atunci încolo a fost evaluată ca fiind liniară, deși cel mai probabil a fluctuat la nivel local și global în funcție de războaie, epidemii, foamete, migrație și alte aspecte.

În cele din urmă, a fost aplicată o rată a natalității de 80 de nașteri pe an la 1.000 de locuitori de acum 190.000 de ani până în anul 1 d.Hr., apoi de 60 de nașteri pe an la 1.000 de locuitori din anul 2 d.Hr. până în 1750 și, în cele din urmă, rate mai ancorate în datele reale și, prin urmare, coborând la mai puțin de 20 de nașteri pe an la 1.000 de locuitori în prezent.

 Martijn Baudoin

Citește și: Supraviețuirea lui „Homo sapiens”: De ce este singura specie umană rămasă pe planetă?