Evenimentul din Siberia în timpul căruia peste 80 de milioane de copaci au fost distruși în câteva secunde
Noaptea de 30 iunie 1908 a fost liniștită și pașnică la Londra. Deodată, cerul a fost luminat atât de puternic, încât oamenilor li s-a părut că soarele răsărise în miezul nopții.
Speriați, au fugit în stradă, întrebându-se ce se întâmplă. Situații similare s-au petrecut pe întregul Bătrân Continent. Dar răspunsul se afla departe, pe platoul siberian, lângă râul Tunguska, care a fost zguduit de o explozie groaznică. Dezastrul a afectat o zonă împădurită de aproximativ 2.150 km 2, distrugând peste 80 de milioane de copaci. Ce a provocat asemenea ravagii?
Denys (fr) ; historicair, CC BY 3.0
Vestea evenimentului s-a răspândit ca focul în toată țara, iar guvernul imperial a dorit să profite de această împrejurare și să prezinte evenimentul ca pedeapsă divină – îngrijorat de amenințarea mai mult decât evidentă a revoltelor. Dar aveau să treacă 19 ani înainte ca cercetătorii să analizeze locul dezastrului.
O călătorie în Siberia și nașterea teoriilor despre originea misterioasă a exploziei
În 1927, mineralogistul Leonid Kulik a fost însărcinat să conducă prima expediție în Siberia pentru a investiga ce s-a întâmplat în Tunguska. La sosire, totul părea că timpul s-a oprit în momentul exploziei.
De îndată ce a verificat amploarea distrugerii, Kulik a subliniat posibilitatea ca un meteorit să fie de vină pentru tot. De aceea, scopul expediției a devenit găsirea rămășițelor unui corp metalic, probabil din nichel. Cu toate acestea, chiar și după zece ani de căutare – rămășițele oricărui corp ceresc sau crater nu au fost descoperite.
wikipedia.org
Lipsa dovezilor despre natura a ceea ce a lovit Siberia în acea dimineață devreme a dus la speculații că o cometă ar fi de vină pentru dezastru. Spre deosebire de meteoriți, majoritatea cometelor sunt făcute din apă înghețată, așa că atunci când explodează, dispar fără urmă. Modelele matematice moderne care au fost generate pentru a studia un posibil impact al unei comete în zona Tunguska infirmă această posibilitate, așa că ipoteza meteoritului rămâne cea mai plauzibilă.
Dar aceasta nu a fost singura explicație, din 1927 au fost înaintate ipoteze mult mai bizare. În 1965, a existat o teorie că obiectul care a explodat în Tunguska ar fi putut fi un meteorit de antimaterie, în 1973 s-a speculat că ceea ce a lovit Pământul în Siberia nu a fost un meteorit, ci o gaură neagră – ceva care s-a dovedit a fi imposibil. Alții au venit cu teoria că de vină pentru acel dezastru a fost o navă extraterestră.
Chiar și după mai mult de un secol, încă nu s-a putut oferi o explicație convingătoare pentru ceea ce s-a întâmplat în data de 30 iunie 1908 în Siberia. Studiile efectuate până acum au stabilit că detonarea a avut loc pe cer și a eliberat 30 de megatone de energie (de două ori bomba atomică aruncată asupra zonelor Hirsohim și Nagasaki).
A fost un meteorit sau nu?
În martie 2020, un studiu publicat în revista științifică Monthly Notices of the Royal Astronomical Society de către o echipă de cercetători ruși condusă de astronomul Danilo Krenikov, de la Universitatea Federală Siberiană, a subliniat că vinovatul dezastrului a fost un mare meteorit care a trecut la o altitudine relativ joasă deasupra Pământului.
„Am studiat condițiile de trecere a meteorilor cu diametrul de 200 – 150 m, formați din trei tipuri de materiale: fier, piatră și gheață, prin atmosfera Pământului cu o înălțime minimă în intervalul 10 până la 15 km”, cercetătorii explică în studiul lor. Iar concluziile de la care au venit sunt clare. Potrivit acestora: „Noi susținem că fenomenul a fost cauzat de corpul unui meteor de fier, care a trecut prin atmosfera Pământului și și-a continuat drumul prin orbita solară” .
În acest fel, studiul ajunge la concluzia că niciun obiect nu a lovit Pământul, dar că a trecut suficient de aproape de planeta noastră pentru a provoca un cataclism. Având un diametru între 100 și 200 km și călătorind cu o viteză de 72.000 km/h, meteorul a degajat o asemenea cantitate de căldură și masa lui a fost atât de mare încât ambii factori au fost suficienți pentru a provoca daunele rezultate.
