Mordechai Vanunu a petrecut 18 ani în închisoare pentru că a introdus clandestin un aparat de fotografiat într-o instituție a statului, a fotografiat documente secrete și le-a publicat în presa britanică.

Povestea seamănă cu cea a unui film de spionaj. Are tot ceea ce publicul larg este obișnuit: un centru de cercetare nucleară, fotografii ale unor documente importante sau plecarea personajului principal într-o altă țară.

Cu toate acestea, protagonistul acestei povești nu este deloc un supererou sau un agent secret. Mordechai Vanunu nu a fost nici măcar un strălucit fizician nuclear, așa cum mulți ar crede, având în vedere faptele sale.

Mordechai Vanunu s-a născut în anul 1954 în Maroc, iar nouă ani mai târziu familia sa s-a mutat în Israel. Acolo a terminat școala și și-a început stagiul militar.

După terminarea stagiului, Mordechai s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității Ben-Gurion din Israel, dar nu a reușit să promoveze examenele după primul an. A fost nevoit să își caute un loc de muncă, și tocmai atunci lui Vanunu i s-a oferit un post la Centrul de Cercetare Nucleară Dimona (astăzi Centrul Shimon Peres pentru Cercetare Nucleară). A trecut toate testele necesare și s-a alăturat instituției ca tehnician.

A reușit chiar să se întoarcă la Universitatea Ben-Gurion, dar nu la departamentul de științe, ci la cel de filosofie.

La universitate, Vanunu a devenit din ce în ce mai activ din punct de vedere politic, cerând drepturi egale pentru palestinienii din Israel și includerea palestinienilor în negocierile pentru înființarea unui stat palestinian independent.

Activitățile sale au atras atenția din ce în ce mai mult angajatorului său. Astfel că, a fost interogat de șeful securității de la Dimona și avertizat cu privire la divulgarea de informații neautorizate.

La începutul anului 1985, și-a pierdut locul de muncă în urma unei disponibilizări în masă a lucrătorilor din cauza reducerilor guvernamentale, dar sindicatul muncitorilor l-a ajutat să își recâștige postul. După ce și-a reluat munca, Vanunu a introdus în secret un aparat de fotografiat în centrul de cercetare și a fotografiat documente secrete. A realizat în total 57 de fotografii.

Mordechai Vanunu a demisionat în octombrie 1985, din cauza faptului că nu era mulțumim că avea mult prea multe sarcini de îndeplinit. I s-a acordat o indemnizație de concediere de 7.500 de dolari și o scrisoare de referință în care îi era lăuda munca, iar plecarea sa era descrisă drept o disponibilizare.

Un program care, oficial, nu exista

Israelul nu a recunoscut că deține arme nucleare și nu a semnat Tratatul de neproliferare nucleară, semnat de aproape toate țările lumii. Cu toate acestea, în prezent, se crede că țara deține mai multe arme nucleare, inclusiv rachete intercontinentale.

Comisia pentru energie atomică din Israel a fost înființată în 1952 la inițiativa prim-ministrului Ben-Gurion. Noul organism a fost condus de Ernst David Bergmann, un chimist care colaborase anterior la programe de apărare cu Franța, SUA și Marea Britanie. Programul a fost administrat de viitorul prim-ministru de atunci, Shimon Peres.

În anii ’50 și ’60, specialiști israelieni au lucrat în Franța și au participat la proiecte legate de crearea unei bombe nucleare. În 1956, Franța și Israelul au semnat un acord secret prin care francezii au construit un centru la Dimona, în deșertul Negev, unde funcționa reactorul cu uraniu IRR-2. Astfel, Israelul avea capacitățile tehnice de a produce plutoniu de calitate militară și propriile rezerve de uraniu.

wikipedia.orgPublic Domain

În 1969, s-a ajuns la un acord între administrațiile americană și israeliană, conform căruia Israelul nu va declara că deține arme nucleare, iar SUA nu vor insista în schimb asupra dezarmării. Acest acord este respectat și astăzi, oficial, Israelul nu este una dintre puterile nucleare ale lumii.

Acuzat de spionaj și trădare

După ce și-a dat demisia, Vanunu a părăsit țara. A plecat în Nepal, iar acolo a încercat să transfere pozele la ambasada sovietică din această țară.

Cu toate acestea, un simplu tehnician israelian și informațiile sale nu au interesat pe nimeni. Vanunu a plecat apoi în Australia, unde a invitat o serie de instituții media să publice informațiile pe care le obținuse în Israel. Ziarele au refuzat, dar au anunțat serviciile de securitate israeliene despre situație.

De altfel, în Australia, Mordechai Vanunu s-a convertit la creștinism și a devenit cunoscut sub numele de John Crossman. Ulterior, acesta l-a întâlnit pe jurnalistul Oscar Guerrero, columbian de origine. Prin intermediul acestuia, Mordechai a intrat în contact cu Sunday Times.

Pete Hoenham, jurnalist la acest ziar, specializat în problema nucleară, s-a întâlnit cu Vanunu și și-a dat seama că fotografiile sale nu erau trucate, ci erau într-adevăr dovezi ale unui program nuclear israelian. Cu încurajarea lui Hoenham, Vanunu a fost trimis la Londra, unde materialul său a fost pregătit pentru publicare.

Între timp, serviciile de securitate israeliene au decis să îl neutralizeze pe Vanunu și să îl ducă înapoi în țara sa de origine. Cu toate acestea, Margaret Thatcher, în ciuda bunelor relații dintre Marea Britanie și Israel, și-a exprimat foarte clar poziția: nicio activitate ilegală nu trebuia desfășurată pe teritoriul britanic, așa că Vanunu a trebuit să fie ademenit în altă țară, pentru a fi prins.

Acest lucru a fost făcut de o americancă, pe care Vanunu a întâlnit-o „întâmplător” pe stradă. Tânăra americancă s-a prezentat ca fiind Cynthia (numele ei real era Cheryl Ben Tov, era soția unui ofițer din serviciile de informații, Ofer Ben Tov), a petrecut ceva timp cu Vanunu la Londra, iar apoi i-a sugerat o excursie la Roma. Acesta, bineînțeles, a fost de acord, iar în capitala italiană îl așteptau agenți ai serviciilor de informații israeliene. Mordechai Vanunu a fost cpturat de serviciul secret israelian în Italia și dus în Israel, fiind acuzat de spionaj și trădare.

Cu toate acestea, un articol bazat pe fotografiile și interviul lui Vanunu a fost publicat în Sunday Times câteva zile mai târziu. Dispariția bărbatului nu a făcut decât să confirme faptul că acesta descoperise o informație cu adevărat importantă: Israelul are arme nucleare și în cantități destul de impresionante.

În Israel pentru totdeauna

Ali kazak 9CC BY-SA 3.0

Procesul lui Mordechai Vanunu a început abia după aproape un an de la prinderea sa, în august 1987. Apărătorul său a fost cunoscutul avocat Avigdor Feldman, specialist în drepturile civile și fondator al Asociației pentru drepturile civile din Israel. Procesul a fost închis.

Explicându-și gestul, Mordechai a declarat că dorea să obțină controlul asupra armelor nucleare. Cu toate acestea, având în vedere cât de ușor a reușit să strecoare o cameră foto într-o instituție care trebuia să fie extrem de păzită și cum a reușit să transmită cu succes datele către presă, este posibil ca el să fi fost doar un pion în jocul altcuiva.

Vanunu a fost condamnat la 18 ani de închisoare, dintre care 11 ani i-a petrecut în izolare, celula sa măsurând doar 3 metri lungime și 2 metri lățime.

wikipedia.org CC BY-SA 3.0

După 18 ani de detenție, Vanunu a fost eliberat din închisoare, dar este în continuare supus unui număr mare de restricții: nu poate comunica cu străinii, nu are voie să părăsească Israelul, nu se poate apropia de ambasadele străine și trebuie să informeze serviciile de securitate cu privire la viața sa.

De asemenea, telefonul și computerul său sunt monitorizate în mod constant. De la eliberarea sa, Vanunu a cerut să i se retragă cetățenia israeliană și a solicitat azil politic autorităților norvegiene. Însă, până în prezent, interdicția sa de a părăsi Israelul a fost reînnoită în fiecare an.

În 2007, Vanunu a fost condamnat la șase luni de închisoare pentru încălcarea restricțiilor. În mai 2010, Vanunu a fost arestat din nou și condamnat la trei luni de închisoare sub acuzația că a întâlnit străini, încălcând condițiile eliberării sale din închisoare.

Burnt Pineapple Productions

Citește și: Incidentul Vela: Cel mai misterios test nuclear din lume