Omul care a salvat peste un milion de vieți: Nils Bohlin, inventatorul centurilor de siguranță moderne
Având în vedere câte mașini există pe șoselele lumii – aproximativ 600 de milioane – și având în vedere cât de mulți dintre cei care le conduc sunt fie sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, fie pur și simplu neglijenți, poate nu ar trebui să fim surprinși de faptul că banala centură de siguranță a mașinii a salvat peste un milion de vieți de când a fost lansată.
Mulți omit să o folosească, fie din neglijență, fie din inconștiență, cu toate că – în cazul țării noastre de exemplu – centura de siguranță este obligatorie pentru persoanele care circulă în autovehicule pe drumurile publice.
Rămâne cea mai reușită contribuție la siguranță, deși se situează cu ceva timp în urma penicilinei sau a chirurgiei antiseptice în clasamentul invențiilor care au salvat vieți.
La modul cel mai elementar, centurile de siguranță sunt proiectate pentru a împiedica pasagerii să se lovească în interiorul vehiculului, în cazul unui accident, sau să fie expulzati prin parbriz. Aceasta reduce șansele de deces sau de rănire cu cel puțin 50%.
Prezentă în toate mașinile moderne, centura de siguranță convențională „în trei puncte” (cea pe care o cunoaștem cu toții astăzi) a fost inventată de Volvo în urmă cu peste 60 de ani.
Volvo nu a inventat centura de siguranță și nici nu a fost prima companie care a montat centura de siguranță în mașinile sale.
O centură rudimentară fusese dezvoltată încă de la începutul secolului al XIX-lea de către un englez, Sir George Cayley, pentru planorul său.
O companie americană de automobile, Nash, le-a oferit în 1949, în timp ce Ford le-a montat ca opțiune pe unele modele începând cu 1955, în urma unei inițiative a unui director executiv, Robert McNamara.
Firma suedeză Saab a montat o centură de siguranță în două puncte ca dotare standard în 1958. Centurile de siguranță în două puncte se fixau pe corp, cu o cataramă plasată deasupra abdomenului. Un astfel de model nu fixează trunchiul, lăsând pasagerii vulnerabili la leziuni severe ale capului, pieptului și coloanei vertebrale în caz de coliziune. Poziționată prost, iar în cazul accidentelor de mare viteză se știa că poate provoca leziuni interne grave. Practic, acest model nu era sigur.
Centura de siguranță în trei puncte
cfarnsworth
În 1955, americanii Roger W. Griswold și Hugh DeHaven au patentat designul centurii de siguranță în trei puncte. Dar au lăsat catarama la mijloc. Practic, nici acest model nu era sigur pentru pasagerii unei mașini, în caz de accident.
În 1958, Volvo Car Corporation l-a angajat pe Bohlin, care proiectase scaune ejectabile pentru avioanele de vânătoare Saab în anii 1950, pentru a fi primul inginer șef de siguranță al companiei. O rudă a directorului general al Volvo, Gunnar Engelau, murise într-un accident de mașină, ceea ce a contribuit la motivarea companiei de a-și spori măsurile de siguranță.
Nils Bohlin a fost cel care a reușit să se ridice „pe umerii giganților de la Volvo” și să reunească caracteristicile esențiale în brevetul său pentru „Bazele sistemelor de reținere adecvate pentru ocupanții de autovehicule”.
Nils Bohlin, un fost inginer de aviație, și-a folosit cunoștințele despre efectele forțelor extreme asupra corpului uman pentru a crea centura de siguranță în trei puncte, cea pe care o cunoaștem și noi în ziua de astăzi. Designul a fost introdus pentru prima dată ca echipament standard la automobilele Volvo în 1959 și a primit un brevet american. Noua centură asigura atât partea superioară, cât și cea inferioară a corpului; curelele sale se uneau la nivelul șoldului și se prindeau în ceea ce Bohlin numea „un punct de ancorare imobil” sub șold, astfel încât să poată menține corpul în siguranță în caz de accident.
În interesul siguranței pasagerilor, Volvo a pus gratuit la dispoziția celorlalți producători auto noul model de centură de siguranță, care a devenit obligatoriu pe toate vehiculele americane noi începând cu 1966, după ce Congresul a adoptat Legea națională privind siguranța traficului și a autovehiculelor, care prevedea ca toate mașinile să aibă anumite standarde de siguranță, inclusiv centurile de siguranță. Ulterior, centurile au fost obligatorii și în cazul mașinilor europene.
sv1ambo CC BY 2.0 DEED
În 1970, prima lege privind centura de siguranță obligatorie a fost pusă în aplicare în Victoria, Australia, iar în SUA au fost introduse legi privind centura de siguranță obligatorie în ani ’80.
Maxim Hopman
Studiile au arătat că centurile de siguranță pot reduce la aproximativ jumătate numărul de răniri grave și decese în timpul unui accident.
CC BY-SA 4.0
În ciuda opoziției față de legile privind centura de siguranță obligatorie, dovezile sunt clare – centurile de siguranță salvează vieți. Pentru ca centurile de siguranță să fie eficiente, acestea trebuie folosite în mod corespunzător, fără ca centura să fie slăbită în timpul unui accident. Data viitoare când vă puneți centura de siguranță, acordați un moment pentru a aprecia centura de siguranță în trei puncte, un dispozitiv simplu, dar care salvează vieți, care protejează șoferii și pasagerii de peste 60 de ani.
