Povestea lui Stephen Hawking, fizicianul care nu a lăsat o boală să stea în calea destinului său
Soarta a vrut ca Stephen Hawking să se nască într-o zi de 8 ianuarie, în aceeași zi în care a murit Galileo – însă la distanță de mulți, mulți ani – și să moară într-o zi de 14 martie. Einstein s-a născut într-o zi de 14 martie.
Dacă Galileo a fost printre primii care a realizat că Pământul nu este centrul universului, iar Einstein a schimbat lumea cu Teoria generală a relativității, Hawking a făcut același lucru, demonstrând că originea universului a fost marcată de Big Bang. „Scopul meu este simplu. O înțelegere completă a universului, de ce este așa cum este și de ce există”, a declarat el odată.
Boala care i-a marcat viața
NASA
Însă viața lui Stephen Hawking a fost marcată de o boală cumplită. La vârsta de doar 21 de ani, a fost diagnosticat cu scleroză laterală amiotrofică (SLA), chiar în momentul în care urma să se căsătorească.
Medicii nu i-au dat mai mult de doi ani de trăit, dar Hawking nu numai că a depășit așteptările medicilor, ci a trăit până la 76 de ani, timp în care a fost nevoit să privească neputincios cum, încet, forța i se scurge din fiecare mușchi din corp.
Mai întâi i-au fost afectate picioarele, apoi vocea, folosirea mâinilor, funcțiile respiratorii, posibilitatea de a se hrăni singur.
Chiar el a recunoscut în mai multe rânduri că atunci când a primit vestea a rămas șocat. În primele câteva luni s-a închis în camera sa, fără să facă altceva decât să bea și să asculte Wagner în mod compulsiv.
Hawking a căzut într-o spirală a disperării din care Jane Wilde, pe atunci iubita lui și viitoarea mamă a celor trei copii ai săi, a reușit să-l scoată cu mari eforturi.
Încă din 1985, Hawking a contractat o pneumonie, care s-a complicat până la punctul în care l-a lăsat în comă. Medicii au sugerat atunci să îl deconecteze de la aparate, dar soția sa a refuzat categoric.
În această situație, s-a decis efectuarea unei traheotomii. În urma acestei intervenții, Hawking nu a mai putut vorbi. Pentru a putea comunica, omul de știință a încorporat în scaunul său cu rotile un sintetizator, special conceput pentru el.
Cu toate acestea, Hawking și-a păstrat întotdeauna un fin simț al umorului. Cu timpul, vocea sa robotică a devenit parte din personaj, iar cercetările sale asupra universului au progresat rapid, în ciuda problemelor sale fizice evidente. Omul de știință s-a întrebat chiar dacă lumea este așa cum o percepem cu ajutorul simțurilor noastre.
În 1990, Hawking s-a îndrăgostit de îngrijitoarea sa personală, Elaine Mason, cu care s-a căsătorit după ce a divorțat de Jane. Însă căsnicia a fost un eșec (de fapt, Elaine a fost acuzată că l-a abuzat) și au divorțat în 2006.
Stephen Hawking și creatorul universului
Stephen Hawking, Cambridge
Lwp Kommunikáció
De asemenea, Hawking și-a exprimat uneori opiniile cu privire la probleme transcendente. În cartea sa „The Grand Design”, Hawking a declarat fără menajamente: „Dumnezeu pur și simplu nu are loc în teoriile științifice actuale despre crearea universului. Doar progresele fizicii sunt suficiente pentru a explica originea și natura universului nostru fără a fi nevoie de vreo intervenție divină.
De fapt, Hawking nu a negat niciodată existența lui Dumnezeu, ci doar a afirmat că, în opinia sa, intervenția divină nu este necesară pentru a explica crearea lumii și a tot ceea ce o înconjoară.
În 1970, Hawking a publicat, împreună cu colegul său Roger Penrose, teoria conform căreia, dacă universul se supune teoriei generale a relativității publicate de Albert Einstein și dacă universul se conformează modelelor cosmologice elaborate de matematicianul și fizicianul rus Alexander Friedmann, atunci începutul universului nostru și-a avut originea într-o singularitate, adică într-un singur punct cu masă și temperatură infinite, care conținea deja tot ceea ce există și a cărui expansiune a făcut posibil ca universul să devină ceea ce este astăzi.
Găurile negre
O altă mare contribuție a fizicianului britanic la știință a fost viziunea sa asupra fizicii găurilor negre, un subiect pe care l-a abordat de-a lungul întregii sale vieți. Hawking era convins că una dintre consecințele universului rezultat în urma Big Bang-ului a fost crearea găurilor negre, regiuni ale spațiului în care, așa cum credea în mod tradițional știința, gravitația este atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate scăpa odată ce a fost prinsă în capcană.
Modelul lui Hawking, formulat în 1975, presupunea că în universul timpuriu a apărut un număr mare de găuri negre primordiale din care, conform teoriei sale, se poate scăpa cu un tip foarte specific de radiație (cunoscută sub numele de „radiație Hawking”) și care provine chiar de la „limita de neîntoarcere” a unei găuri negre, o linie imaginară pe care știința o numește „orizontul evenimentelor” și care, odată trecută, nu mai are cale de întoarcere.
Hawking postulează că, în loc de un „orizont al evenimentelor”, găurile negre posedă un „orizont aparent”, în spatele căruia materia și energia sunt prinse doar temporar, deoarece pot „scăpa”. „Absența unui orizont al evenimentelor înseamnă că nu există găuri negre, în sensul de sisteme din care lumina nu poate scăpa”, scria Hawking cu puțin timp înainte de moartea sa.
A făcut un pariu cu fizicianul Gordon Kane că bosonul Higgs nu există
Cu tot geniul său, Stephen Hawking a făcut și greșeli. În 1975, pe când cerceta găurile negre, el și prietenul său Kip Thorne au pariat pe un abonament de patru ani la revista Penthouse că sistemul binar Swan X1 nu conținea o gaură neagră.
Din păcate pentru Hawking, acesta a pierdut pariul și a trebuit să plătească abonamentul prietenului său. Din nou a pariat bani cu fizicianul Gordon Kane că bosonul Higgs nu există. După descoperirea acestuia, în 2012, Hawking a fost nevoit să își recunoască greșeala și a cerut acordarea Premiului Nobel pentru Fizică pentru Peter Higgs, care a primit prestigiosul premiu în anul următor. În mod ironic, comentariul său a fost „se pare că tocmai am pierdut 100 de dolari”.
Cu o altă ocazie, a vrut să testeze posibilitatea de a călători în timp. În acest scop, Hawking a organizat o petrecere în data de 28 iunie 2009, dar a trimis invitațiile a doua zi după data petrecerii. Potrivit lui Hawking, dacă cineva ar fi participat (înainte de a primi invitația), ar fi fost, fără îndoială, un călător în timp, pe care l-ar fi prins în flagrant delict.
„Am așteptat mult timp”, a comentat Hawking ironic, „dar nu a venit nimeni”. O altă afirmație a lui Hawking cu privire la călătoria în timp este: „Cea mai bună dovadă că nu este posibilă călătoria în timp este faptul că nu suntem invadați de turiștii din viitor”.
Și-a sărbătorit cea de-a 60-a aniversare într-un balon cu aer cald, iar în aceeași săptămână și-a rupt piciorul într-un accident cu scaunul său cu rotile electric, pentru că mergea prea repede
Vektlaus Stephen Hawking
Falt i det fri (Public domain)
Hawking a fost un om care a sfidat limitele, atât în viața sa intelectuală, cât și în relațiile personale. A călătorit în întreaga lume pentru a participa la întâlniri științifice, inclusiv în Antarctica, și chiar a apărut în mai multe seriale de televiziune, cum ar fi The Simpsons, Star Trek: The Next Generation și The Big Bang Theory.
Și-a sărbătorit cea de-a 60-a aniversare într-un balon cu aer cald, iar în aceeași săptămână și-a rupt piciorul într-un accident cu scaunul cu rotile electric, deoarece mergea prea repede. În aprilie 2007 a participat la un zbor cu gravitație zero, la bordul unui Boeing 727 special echipat.
Întrebat de ce își asumă astfel de riscuri, Hawking a răspuns: „Vreau să arăt că oamenii nu trebuie să fie limitați de dizabilitățile lor fizice atâta timp cât nu sunt handicapați în spirit”.
Stephen Hawking a murit în casa sa din Cambridge, Marea Britanie, în data de 14 martie 2018. Cauza decesului său nu a fost dezvăluită. Familia sa, într-o declarație, a spus doar că strălucitul om de știință „a murit în pace”.
