Peter Higgs: Omul de știință care a înfruntat misterul universului și a descoperit „particula lui Dumnezeu”
Povestea lui Peter Higgs este plină de anecdote. Multe dintre primele sale lucrări au fost respinse de societatea științifică. Parcă ceva nu mergea așa cum ar fi trebuit.
Era 1964 și fizicianul teoretician Peter Higgs se simțea frustrat să vadă că revista Physics Letters respinge cel de-al doilea articol despre formularea teoriei bosonului, care mai târziu avea să fie numită după el.
Britanicul a primit scrisoarea de respingere cu surprindere, pentru că prima sa publicație în aceeași revistă, în care a dezvoltat formularea matematică a ipotezei sale, nu întâmpinase probleme și a fost acceptată.
Povestea lui Peter Higgs este, cel puțin, curioasă. Observarea modului în care lucrările sale au fost, de asemenea, respinse până la câștigarea Premiului Nobel pentru Fizică în 2013 arată că trebuie să continuăm mereu atunci când ne împiedicăm (în viața personală sau cea profesională).
Primul articol al lui Higgs a explicat în termeni matematici erorile din ipotezele făcute de un alt fizician pe nume Walter Gilbert. Dacă propunerile lui Gilbert ar fi fost corecte, poate că istoria științei ar fi luat o altă direcție și astăzi am fi vorbit despre bosonul lui Gilbert în loc de cel al lui Higgs.
Dar Gilbert s-a înșelat în privința ideilor sale, iar Higgs a putut vedea erorile. Însă, după respingerea celui de-al doilea articol, Higgs a decis să își continue cercetările, trimițând lucrările la o altă revistă (Physical Review Letters), care a publicat în cele din urmă studiul său.
Respingerea inițială a muncii sale a fost considerată de Higgs ca fiind „oarecum jignitoare”. În mod paradoxal, editorul care i-a spus lui Peter Higgs că nu-i acceptă lucrarea aparținea CERN, institutul responsabil pentru confirmarea existenței așa-numitei „particule a lui Dumnezeu” .
Photograph Antonio Parente, CC BY-SA 4.0
Peter Higgs a absolvit fizica cuantică în 1950 și, de atunci, și-a concentrat viața pe studiul particulelor subatomice ce formează Universul. Cu un scop principal în minte, Higgs a urmărit să dezvăluie forța ce susține cosmosul, fundamentată pe aceeași lege și același principiu.
Pentru a dobândi și mai multe cunoștințe despre particulele subatomice, Peter Higgs a migrat de la o instituție la alta de-a lungul carierei sale de cercetare. A absolvit un doctorat la Universitatea din Londra, s-a alăturat Universității din Edinburgh ca cercetător.
Așa că, nu este de mirare că după ani de studiu intens a descoperit „particula lui Dumnezeu”.
Citirea vibrațiilor moleculelor
„Prima lucrare a lui Higgs a fost în domeniul fizicii moleculare și se referea la calcularea spectrelor vibraționale ale moleculelor”, conform Britannica. În 1956 a început să lucreze în teoria câmpului cuantic. El a scris două lucrări în 1964, descriind ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Mecanismul Higgs, în care un câmp scalar (adică un câmp prezent în toate punctele din spațiu) dă masă particulelor.
Aceste particule subatomice care poartă un câmp magnetic care, la rândul lor, înzestrează cu masă toate particulele elementare din univers, sunt numite „bosoni” în fizica teoretică. Conform Space, acestea sunt:
„Un boson este o particulă purtătoare de forță, care intră în joc atunci când particulele interacționează între ele, un boson fiind schimbat în timpul acestei interacțiuni. De exemplu, atunci când doi electroni interacționează, aceștia schimbă un foton, particula purtătoare de forță a câmpurilor electromagnetice”.
Din acest motiv, a explicat Higgs în teoria sa, bosonul ar putea fi „particula lui Dumnezeu”, deoarece el este cel care dă masă la tot ceea ce există.
Mecanismul pe care fizicianul teoretician l-a descris împreună cu echipa sa se numește „mecanismul Englert-Higgs”, după numele oamenilor de știință care au colaborat cu el la această cercetare.
Higgs a devenit membru al Societății Regale în 1983. A primit numeroase distincții pentru munca sa, inclusiv Premiul Wolf în fizică. Însă, cel mai de preț premiu este Premiul Nobel pentru Fizică (acordat în 2013). Alături de Higgs – și Francois Englert a primit Premiul Nobel pentru Fizică, tot pentru identificarea şi descoperirea bosonului Higgs, aşa-numita particulă a lui Dumnezeu, care explică formarea Universului. Brout a fost lăsat deoparte, pentru că acesta din urmă a murit în 2011.
Pe lângă cei doi premiaţi, alţi şase cercetători au contribuit la descoperirea particulei, iar sute de fizicieni de la CERN au ajutat la demonstrarea practică a existenţei ei.
Higgs a vrut să îi fie recunoscute meritele, însă fără prea mult tam-tam. Așa că a luat o decizie preventivă: „Am decis să nu fiu acasă, în ziua anunțării premiului Nobel pentru Fizică”. În dimineața anunțului, Higgs s-a strecurat pe ușa din spate, a luat un autobuz către un oraș din apropiere, s-a ascuns într-un pub și și-a luat o halbă cu bere.
Astfel, când Higgs a câștigat premiul Nobel, nici jurnaliștii, nici colegii fizicieni nu l-au putut găsi. „Nu știm unde este”, a explicat un coleg de la Universitatea din Edinburgh unui reporter, conform nytimes.com.
Cu siguranta este o particula interesanta. Multa vreme gandinduma la fenomenul de disipare al curentului electric direct. Am tot gandit ca un element comun cu fotonul trebuie sa produca fenomenul de disipare al acestuia in timpul conductiei si pe care nu stiam cum sa il numesc. Acum imi dau seama ca acest element comun cu fotonul care produce fenomanul de disipare al curentului direct se numeste boson. Iar penru inlaturarea acestui fenomen de disipare a curentului direct trebuie supus unui proces de transformare , curatare sau stabilizare cu ajutorul stabilizatorului , transformatorului sau a statiei de transformare a acestuia pentru a fi transformat in curent alternativ.