Oamenii din Coreea de Sud spun că satul nord-coreean Kijong-dong sau Satul Păcii nu este altceva decât un oraș fals construit pentru a răspândi propagandă. Clădirile sunt considerate a fi niște cochilii goale cu ferestre vopsite.

Kijong-dong arată ca un sat obișnuit de la distanță, cu un turn de apă, linii electrice, străzi curate și lumini la ferestrele clădirilor sale numeroase. Dar, la o privire mai atentă, se poate observa că Satul Păcii nu are niciun locuitor – și nici nu a avut vreodată.

Situat în Zona Demilitarizată (sau DMZ) care separă Coreea de Nord și Coreea de Sud, Kijong-dong și-a deschis porțile false în 1953, după ce un armistițiu a pus capăt Războiului Coreean. Experții cred că Satul Păcii, care este denumit și „Satul Propagandei”, este doar unul dintre numeroasele orașe false din Coreea de Nord.

Localitatea pustie din Coreea de Nord are reputația de a proiecta o imagine falsă de prosperitate și succes economic. Folosind această abordare, guvernul nord-coreean a construit Kijong-dong pentru a-i păcăli pe sud-coreeni să creadă că nordicii trăiesc în lux.

Cu toate că autoritățile din Coreea de Nord susțin că acest oraș este locuit, Satul Păcii seamănă mai degrabă cu un platou de filmare abandonat la Hollywood decât cu un sat.

Istoria Satului Păcii – Kijong-Dong

Isaac Crumm 
Public Domain

Coreea de Nord a construit Satul Păcii Kijong-dong de la zero în 1953, la sfârșitul neoficial al Războiului din Coreea. Bătălia sângeroasă a afectat Nordul și Sudul timp de trei ani și s-a soldat cu moartea a trei milioane de oameni. Deși armistițiul a pus capăt ostilităților deschise, niciuna dintre părți nu a fost de acord în mod oficial cu pacea.

Zona demilitarizată care separă cele două națiuni este în continuare una dintre cele mai păzite regiuni din lume. Minele de teren acoperă granița, protejată de garduri de sârmă ghimpată, avanposturi și mii de soldați.

Aceasta este, în esență, o zonă tampon de 3,5 km, care se întinde pe întreaga graniță de 238 de km. Ambele țări și-au evacuat așezările civile de-a lungul acestei zone. După 1953, țările puteau fie să păstreze, fie să construiască un singur sat de fiecare parte.

Coreea de Sud a păstrat Daeseong-dong sau Satul Libertății. Aici trăiesc aproximativ 226 de locuitori care au locuit pe acest teren înainte de începerea războiului. Niciun alt vizitator nu poate intra sau locui acolo. Locuitorii din Satul Libertății au acte de identitate speciale, iar de la ora 23.00 nimeni nu mai are voie să părăsească locuința.

Se presupune că, uneori, intrușii din nord se strecoară înăuntru pentru a răpi sătenii – despre care apoi pretind că au dezertat în Coreea de Nord în mod voluntar.

Nordul a ales să construiască un oraș complet nou, Kijong-dong sau Satul Păcii, care este supranumit în mod corespunzător „Satul Propagandei”. Făcut pentru a proiecta o imagine de succes economic, în schimb, este o localitate fantomă.

Afirmațiile false ale Coreei de Nord despre Satul Păcii




Chiar dacă statul Coreea de Nord susține că Satul Păcii are 200 de locuitori, observatorii din Sud spun că nici măcar un suflet nu locuiește acolo. Multe clădiri au ferestrele vopsite, iar alte structuri sunt doar niște cochilii fără podele.

Dar poate că cea mai revelatoare caracteristică a Kijong-dong-ului este reprezentată de luminile electrice de pe străzi care se aprind în mod obișnuit pentru a da iluzia de activitate. Acestea erau practic nemaiîntâlnite în Coreea de Nord din anii 1950 și au fost instalate în mod clar pentru a-i impresiona pe sudiștii curioși.

Noah Lambert
Noah Lambert

Kim Jong-un, desigur, nu a recunoscut niciodată acest lucru. Guvernul nord-coreean susține că orașul are sute de locuitori fericiți. Există chiar un centru de îngrijire a copiilor, o grădiniță, o școală primară și secundară, precum și un spital în oraș – se spune.

În realitate, nimeni, în afară de muncitorii care se ocupă de întreținerea străzilor, nu oferă niciun semn că acolo trăiesc cu adevărat nord-coreeni. Muncitorii pot fi văzuți din când în când cum mătură inutil străzile și se ocupă de întreținerea spațiilor.




În cele din urmă, satul nu pare să servească decât ca un pion într-un concurs de măsurare a puterii celor două țări. Iar dimensiunile stâlpilor steagurilor lor sunt o dovadă.


Citește și: 11 fapte ciudate despre Kim Jong-un, conducătorul Coreei de Nord


Războiul steagurilor

wikipedia.org
CC BY 2.0

Când majoritatea oamenilor se gândesc la Coreea de Nord, se gândesc la Kim Jong-un, la lansări de rachete și la traiul greu din această țară.

Este destul de dificil de spus ce se întâmplă exact pe străzile din Satul Păcii sau oriunde altundeva în regatul pustnic în general. Între timp, competiția pentru inimile și mințile „dușmanilor” Coreei de Nord este afișată cu fermitate sub forma stâlpului pentru drapel.

Coreea de Sud a ridicat un stâlp de 98 de metri în Daeseong-dong în anii 1980, ceea ce a determinat Coreea de Nord să amplaseze unul și mai înalt, de 160 de metri, la vremea respectivă cel mai înalt stâlp pentru drapel din lume. În prezent, cel al Nordului este al patrulea cel mai înalt stâlp pentru drapel de pe Pământ.

wikipedia.org
Public Domain

În timp ce acest „război al steagurilor” este un fenomen curios, cele două națiuni au folosit, de asemenea, difuzoarele pentru a se întrece. Nordul difuza emisiuni de propagandă către Sud. Aceste emisiuni lăudau faptele de reușită din Coreea de Nord. Scopul lor era să ademenească sud-coreenii în Nord.
Coreea de Sud a ripostat cu muzică K-pop dată atât de tare încât putea fi auzită toată ziua în localitățile aflate la graniță.

Aceste lucruri au luat sfârșit în 2004, după ce ambele națiuni au realizat că niciuna dintre ele nu a câștigat nimic de pe urma lor.


Citește și: 14 legi teribile din Coreea de Nord