De la glorie la ruină: Când Port Royal, „Sodoma tropicelor”, a dispărut sub ape după un cutremur devastator
Fost avanpost al dominației engleze în Caraibe, Port Royal a fost, vreme de 50 de ani, simbolul opulenței, al libertinajului și al exceselor coloniale. În anul 1692, un cutremur a pus capăt suveranității sale în doar trei minute, lăsând în urmă o veritabilă Atlantidă modernă.
Supranumit de clericii vremii „orașul pierzaniei” – sau Sodoma tropicelor, Port Royal a fost un veritabil epicentru al exceselor și decadenței din lumea caraibiană. Reper esențial al pirateriei engleze, orașul combina bogăția cu o libertate debordantă și lipsită de scrupule… până în ziua de 7 iunie 1692. Atunci, petrecerea s-a sfârșit brusc. În decurs de trei minute, acest oraș s-a scufundat sub ape, lovit de un cutremur devastator urmat de un tsunami.
„Cel mai frumos oraș al plantațiilor engleze”, scria un pastor supraviețuitor, ale cărui mărturii sunt relatate de National Geographic, „a fost sfărâmat în bucăți, de parcă judecata lui Dumnezeu s-ar fi abătut asupra lui.” Iar el nici măcar nu exagera. Orașul corsarului Henry Morgan, al tavernelor și al bordelurilor, s-a scufundat în istorie așa cum a fost acaparat de ape.
Cucerit de englezi în 1655, golful Port Royal a devenit rapid o bază strategică pentru atacarea convoaielor spaniole, cu sprijinul corsarilor autorizați de Coroana britanică. Orașul a atras o mulțime de traficanți, aventurieri și căpitani fără lege, precum faimosul Henry Morgan, înnobilat cavaler pentru faptele sale de arme.
Potrivit autorului Howard Pyle, care a readus la viață în secolul al XIX-lea întreaga mitologie a piraților, era un loc în care „bărbații țipau, înjurau, jucau jocuri de noroc, cheltuiau bani în neștire, iar apoi, poate, își încheiau veselia murind de febră.”
Citește și: Atlantida: Mituri și teorii despre continentul dispărut despre care a scris Platon
Ruinele scufundate ale unui oraș blestemat
Începând cu anii 1670, pe măsură ce pacea cu Spania începea să prindă contur, Anglia s-a întors împotriva propriilor pirați. Au avut loc procese spectaculoase, precum cele ale lui Jack Rackham (cunoscut și ca Calico Jack), Anne Bonny și Mary Read. Gallows Point a devenit scena sumbră a execuțiilor prin spânzurare, unde trupurile neînsuflețite ale foștilor eroi erau expuse ca avertisment. Chiar și Henry Morgan, deși retras și ajuns guvernator al coloniei, a participat la prigonirea piraților. Orașul făcea eforturi tardive să-și renege trecutul dominat de desfrâu și violență.
Și atunci, în data de 7 iunie 1692, la amiază, pământul s-a despicat. Parohul bisericii locale a povestit cum „solul s-a deschis și a înghițit casele”, înainte ca valurile să înghită întregul oraș, inclusiv cimitirul.
Cutremurul, estimat la o magnitudine de 7,5 pe scara Richter, a ucis pe loc 2.000 de oameni. Pentru supraviețuitori, tragedia a fost un șoc profund. Preotul a interpretat-o drept „un avertisment teribil” pentru „acest popor nelegiuit”.
Trei secole mai târziu, în 1959, o echipă de arheologi condusă de Edwin și Marion Link a început să exploreze ruinele scufundate, la bordul navei Sea Diver. Aceștia au descoperit tunuri, bijuterii, tacâmuri din cositor sau porțelan chinezesc, felinare, un ceas din cupru și, mai presus de toate, o mulțime de sticle de vin și de pipe.
Astăzi, Port Royal nu este doar o legendă a lumii piraților, ci și o relicvă arheologică remarcabilă — un oraș scufundat care păstrează, în adâncuri, amintirea unei epoci dominate de exces, aventură și decădere.