Povestea Atlantidei este una dintre cele mai faimoase din Grecia antică. Potrivit mitului, orașul a fost înghițit de ape ca o pedeapsă divină pentru aroganța locuitorilor. Cu toate acestea, există o poveste foarte asemănătoare din 373 î.Hr. care nu este un mit, ci chiar s-a întâmplat.

Totul a avut loc într-o noapte de iarnă din anul 373 î.Hr., când orașul de pe coasta de nord a Peloponezului – Helike, a fost distrus de un cutremur catastrofal, urmat de un tsunami devastator. La apogeul său, orașul și locuitorii săi au dispărut pentru totdeauna sub apele Mediteranei.

Căutări nereușite au fost întreprinse timp de secole, iar arheologii s-au bazat pe povești contradictorii pentru a-i găsi rămășițele. Dar, în 1988, arheologul Dora Katsonopoulou a lansat „proiectul Helike” cu scopul de a localiza misteriosul oraș pierdut.

Mânia lui Poseidon transformă Helike într-o „capsulă a timpului”

Fondat în epoca bronzului, orașul Helike a devenit în cele din urmă capitala regiunii Ahaia. Devenit un important centru cultural și religios în regiune, se știe că Helike a avut propria monedă –  ceea ce este confirmat de descoperirea a două monede de cupru, din secolul al V-lea î.Hr., pe aversul cărora este capul zeului mării Poseidon, în timp ce pe revers apare un trident.

wikipedia.org

Sanctuarul orașului în care era venerat Poseidon era cunoscut în întreaga Mediterană, iar importanța sa a fost depășită doar de Apollo din Delphi. Dar prosperitatea a luat sfârșit brusc. Autorii clasici spun că orașul Helike a fost distrus de Poseidon, care se presupune că într-un acces de furie a zguduit pământul atât de violent încât a provocat distrugere totală.

150 de ani mai târziu, geograful și istoricul Eratosthenes a vizitat acest loc și a scris că a văzut o statuie a lui Poseidon care a fost scufundată în „poros”. Acest termen este interpretat în mod tradițional de către cercetători ca fiind „îngust”, ceea ce sugerează că orașul ar fi putut fi scufundat în apele Golfului Corint.

Rt44 CC BY-SA 4.0

Arheologul grec Spiridon Marinatos, descoperitorul orașului Akrotiri de pe insula Santorini din Marea Egee, care era unul dintre cei mai entuziaști căutători ai orașului Helike, era de părere că acolo erau ascunse cantități uriașe de bronz și marmură.

Delta râului care ascunde un secret străvechi

Ca parte a proiectului Helike, arheologul grec Dora Katsonopoulou și astrofizicianul Steven Soter, de la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, l-au contactat pe oceanograful Paul Kronfield pentru a efectua un studiu al fundului mării din regiunea Aigion în 1994. După studiu, Soter a declarat că, în ciuda faptului că au găsit unele urme de perturbări seismice, acestea nu au fost suficiente pentru a confirma că acolo s-au găsit rămășițele orașului.

Dora Katsonopoulou a recitit apoi textele clasice și i-a trecut prin minte că „poros” s-ar putea referi la o deltă din apropiere, formată de un râu care se varsă în golf. Așa că a decis să-și mute cercetările în câmpia vecină, lângă orașul modern Rhizomelia.

În zona râului Selinous, arheologii au găsit scoici, moluște și resturi de ceramică sub un strat subțire de lut, apoi au dat de rămășițele unui oraș datat între 2600 și 2300 î.Hr. , care se pare că a menținut contacte cu Troia de atunci. Și ca cireașă de pe tort, s-au descoperit urme care au indicat fără echivoc că orașul – la fel ca și cel din izvoarele antice – a avut un final tragic: a fost distrus de un cutremur și scufundat de valuri.

Drekis CC BY-SA 3.0

Între 2000 și 2001, echipa care se ocupă de proiectul Helike a localizat la o adâncime de trei metri rămășițele mai multor clădiri din perioada clasică care au aparținut vechiului Helike. Dar și străzile pietruite, zidurile unei clădiri, monede de bronz și o sculptură pictată în negru.