Prima grevă atestată de izvoarele istorice: A avut loc acum mai mult de 2.500 de ani, în Egiptul Antic
Muncitorii care au construit piramida lui Keops au condus o revoltă în jurul anului 2.558 î.Hr. Potrivit istoricului grec Herodot, meșterii implicați în această construcție primeau o parte din salariu sub formă de usturoi, cu scopul de a le îmbunătăți performanțele fizice și de a le stimula imunitatea. Virtuțile medicinale ale usturoiului sunt bine cunoscute încă din Antichitate.
Cu toate acestea, într-o zi, autoritățile au decis să elimine această rație zilnică. Meșteșugarii au refuzat să mai muncească pentru a-și exprima nemulțumirea. Însă, revolta a fost de scurtă durată.
Prima grevă atestată de izvoarele istorice
CC BY-SA 4.0
Dar cea mai faimoasă grevă a fost cea a muncitorilor de la Deir-el-Medineh, care a avut loc în timpul lui Ramses al III-lea.
Cuferele statului începeau să se golească, astfel că devenea o treabă complicată ca aceștia să fie plătiți. Cu atât mai mult cu cât Ramses al III-lea avea planuri de grandoare: își dorea un mormânt foarte, foarte, foarte mare. Prin urmare, echipa a fost mărită cu mai mulți muncitori, ceea ce statul nu-și mai putea permite.
Acest episod este menționat în Papirusul Grevei din Muzeul Egiptean din Torino, Italia. Scribul Amenakht ne vorbește despre această grevă:
„A doua lună de iarnă, ziua 10. În această zi, muncitorii au trecut pe lângă cele cinci posturi de pază de la mormânt spunând: „Suntem flămânzi, pentru că au trecut deja multe zile în această lună” și s-au așezat în spatele templului lui Menkheperre.”
Citește și: Ramses al II-lea: Cel mai mare faraon al Egiptului Antic, cu 200 de soţii si peste 100 de copii
Scribul Amenakht: o parte esențială a grevei
De obicei, misiunea scribului era de a consemna tot ceea ce se întâmpla, progresul lucrărilor și dificultățile întâmpinate pe șantier. El avea să devină martorul privilegiat al primei greve cunoscute din istorie. Meșteșugarii însărcinați cu construirea mormântului faraonului au intrat în grevă pentru a protesta împotriva întârzierilor în aprovizionarea cu diverse produse care le erau esențiale: făină și ulei. La vremea respectivă, acești meșteșugari primeau rații de hrană: pâini, măsuri de bere, în cantități stabilite în funcție de meseria și funcția fiecăruia, și chiar saci cu cereale.
Nina M. Davies
Muncitorii și-au manifestat nemulțumirea prin întreruperea activității. Ei au blocat activitatea în clădirile administrative și în temple. Scribul a observat cu atenție situația și a scris un raport detaliat superiorilor săi. Autoritățile au încercat să îi convingă pe meșteri să se întoarcă la lucru.
Scribul Amenakht relatează răspunsul muncitorilor: „Dacă am ajuns în acest punct, este din cauza foamei și a setei; nu mai avem nici haine, nici unguente, nici pește, nici legume; scrieți-i faraonului, bunul nostru stăpân, despre acest lucru, și scrieți-i vizirului, superiorul nostru, ca să ni se dea provizii.”
Greva va dura câteva zile. Prima acțiune întreprinsă de acești muncitori a fost aceea de a manifesta în fața templelor din regiune. Aceste temple mari erau adevărate centre economice pentru administrația regală. Ele asigurau o parte din remunerația lor.
În Déir el-Médineh, cercetătorii au găsit etichete cu inscripții pe borcane. Acestea erau folosite pentru a transporta carne, bere și vin. Multe dintre aceste recipiente proveneau din marele templu al lui Ramses al II-lea. Muncitorii au mers acolo unde puteau obține ajutoare alimentare.
Prof. Mortel, CC BY 2.0
După câteva zile de grevă, muncitorii și-au prezentat cererile faraonului. Nu reiese clar din papirus ce s-a întâmplat exact la sfârșitul grevei. Muncitorilor le-au fost distribuite rații temporare. Împăcarea a fost de scurtă durată. Greva a durat mai multe săptămâni înainte ca meșteșugarii să obțină în cele din urmă câștig de cauză. Aceștia s-au întors în cele din urmă la lucru.
Încă de acum mai mult de 2.500 de ani, grevele trebuiau să dureze destul de mult timp pentru ca rezultatele să apară. Sistemul este același și astăzi.
