Dacă romanii iubeau vinul, egiptenii antici adorau berea bună și o foloseau și pe post de medicament și chiar ca monedă.

De fapt, berea a avut o mare importanță în societatea egipteană antică, fiind considerata o băutură divină. Există, de asemenea, dovezi că berea a jucat chiar un rol decisiv în timpul construcției piramidelor.

Începutul

engin akyurt 

Primele dovezi înregistrate ale existenței unui fel de bere datează de acum 7.000 de ani, în Iranul de astăzi. Cu toate acestea, vechii egipteni au fost primii care au perfecționat procesul de fermentare pentru a face băutura mai fină și mai deschisă la culoare, licoarea lor fiind considerată de mulți ca fiind prima bere „adevărată” din istorie.

Vechii egipteni credeau că zeul Osiris le dăduse cunoștințele necesare pentru a prepara berea, astfel încât băutura a devenit un bun care a ajuns să fie utilizat pe scară largă în cadrul ceremoniilor religioase.

Dragostea egiptenilor pentru bere

Vassil

Evident, însă, și berile erau folosite în mod natural pentru a sărbători. Acestea erau clasificate în funcție de conținutul de alcool și de aromă, berea obișnuită având un conținut mediu de alcool de 3-4%, în timp ce berea folosită pentru festivaluri religioase sau ceremonii speciale avea un conținut mai mare de alcool și era considerată de „calitate mai bună”. Analizând literatura egipteană, experţii au ajuns la concluzia că berea este menţionată mai des decât oricare alt aliment.

În timpul festivalurilor Bast (celebrarea zeiței Bastet), egiptenii se îmbătau foarte tare. Consumul de bere făcea parte din cultul zeițelor Sekhmet și Hathor, iar oferirea acestei băuturi zeilor și consumul ei în cinstea zeilor era, de asemenea, un lucru obișnuit în Egiptul Antic. Egiptenii iubeau berea atât de mult încât exista chiar un întreg festival dedicat acestei băuturi.

Medicament și monedă

Museo Egizio CC BY 2.0 IT

Interesant este că berea era folosită și ca o monedă pentru muncitori. Există dovezi că unii muncitori primeau bere chiar ca parte a salariului zilnic. De altfel, arheologii au descoperit că muncitorii care au construit piramidele au fost recompensaţi pentru munca lor prin bere. Raţia unui muncitor obişnuit în jurul anului 2.500 î.Hr. consta în patru pâini şi două urcioare ce conţineau aproximativ patru litri de bere.

În plus, această băutură era folosită pe post de medicament, unde se spunea că tratează afecțiunile stomacale, tusea și răceala. De fapt, arheologii au găsit peste 100 de rețete medicinale din Egiptul Antic care foloseau berea ca ingredient.

Este demn de remarcat faptul că istoricii recunosc, în general, că berea era mult mai sigură decât sursele de apă potabilă din acea vreme, ceea ce a făcut ca ea să facă parte din dieta zilnică a claselor inferioare. Existau și tipuri de bere cu un conținut scăzut de alcool care erau consumate pe tot parcursul zilei, deoarece aveau o valoare nutritivă ridicată și un gust dulce.

Proces de fabricație

Deși procesul prin care este fabricată berea a rămas relativ neschimbat de-a lungul secolelor, rețetele s-au schimbat într-o oarecare măsură.

În Egiptul Antic, nu se descoperise încă hameiul, așa că băutura era preparată prin înmuierea pâinii fierte în apă și apoi plasarea ei în borcane încălzite pentru a începe procesul de fermentare.

Alte rețete includeau orz și grâu, iar aceste amestecuri erau și ele lăsate să fermenteze în borcane amplasate în locuri încălzite. Vechii egipteni adăugau curmale și ierburi pentru a adăuga dulceață și profunzime gustului.

Exista, de asemenea, o ierarhie în ceea ce privește berea disponibilă pentru consum. Astfel, monarhia primea cea mai bună bere disponibilă, în timp ce ceilalți erau liberi să-și facă propria bere, păstrând-o pe cea mai tare pentru a o consuma la evenimentele speciale.

Ceea ce este curios în legătură cu toate acestea este faptul că procesul original de a lăsa ingredientele să fermenteze în apă este atât de simplu și atât de eficient încât fabricile de bere de astăzi folosesc metode similare, în ciuda tuturor tehnologiilor lumii moderne.


Citește și: Istoria berii în Imperiul roman: Era consumată mai mult în zonele limitrofe, unde vinul era mai greu de obținut