Construcția Marii Piramide din Giza, cunoscută și sub numele de Piramida lui Keops, a fost o enigmă care a provocat cercetătorii și arheologii timp de secole. În ciuda multiplelor investigații, întrebarea despre cum au reușit egiptenii antici să construiască această capodoperă arhitecturală rămâne fără răspuns.

Piramida este singura minune a lumii antice care încă mai rezistă. Analizele indică faptul că a durat aproximativ 27 de ani pentru a fi construită și că mii de oameni, majoritatea sclavi, au fost implicați în construcția piramidei înalte de 139 de metri. De-a lungul istoriei au existat teorii despre ea, inclusiv unele care spun că extratereștrii au intervenit în construirea ei sau că giganții au ajutat la finalizarea ei în urmă cu 4.500 de ani.

În căutarea unei explicații privind construirea uimitoarei piramide

Nina CC BY 2.5

Ludwig Borchardt, în lucrarea sa „Das Grabdenkmal des Königs S’aḥu-Re” (1910), a sugerat că o rampă elicoidală, adică o rampă în formă de spirală care înconjoară piramida, a fost folosită pentru a ridica blocurile grele de piatră în poziția lor finală. Acest lucru le-ar fi permis constructorilor să urce în sus în timp ce transportau blocurile, iar pe măsură ce se deplasau în sus, rampa se deplasa și ea în sus. Cu toate acestea, această teorie a fost subiectul unor dezbateri și critici din cauza lipsei de dovezi privind existența unei astfel de rampe.

În 1997, a apărut o altă teorie a unei rampe externe mai tradiționale. Mark Lehner, în lucrarea sa „The Complete Pyramids: Solving the Ancient Mysteries”, a explicat că egiptenii au construit o rampă în jurul piramidei pentru a transporta blocurile de piatră în sus. Cercetările sale se bazează pe studii efectuate la situl Giza și au contribuit la înțelegerea logisticii implicate în construcție.

Una dintre cele mai interesante explicații este cea a lui Jean-Pierre Houdin, care propune o rampă spiralată internă în interiorul piramidei. El susține că aceasta a permis constructorilor să ridice blocurile cu ajutorul unui sistem de pârghii, ceea ce a redus la minimum nevoia unei rampe externe. Abordarea sa se bazează pe o analiză detaliată a structurii interne a piramidei și a generat un interes considerabil în comunitatea arheologică.

Prima teorie despre Marea Piramidă de la Giza

Herodot, istoricul grec, a propus o teorie despre construcția piramidei lui Keops în secolul al V-lea î.Hr. care se baza pe relatările din acea vreme. Potrivit scrierilor sale, egiptenii au folosit o serie de rampe exterioare și pârghii pentru a ridica uriașele blocuri de piatră. El menționează că blocurile erau transportate pe „mașini” din lemn lubrifiate cu apă pentru a reduce frecarea.

Deși teoria lui Herodot este una dintre cele mai timpurii, îi lipsesc detalii tehnice și precise, iar cercetările moderne au ridicat îndoieli cu privire la viabilitatea sa.

Mostafa El Shershaby

Citește și: Giuseppe Ferlini: Vânătorul de comori care a distrus peste 40 de piramide nubiene