În 1907 a fost publicat un studiu care a estompat granițele științei și supranaturalului. Cel care a realizat studiul a fost Duncan MacDougall, un medic din Haverhill, Massachusetts, care s-a gândit să măsoare greutatea sufletului, demonstrând intrinsec existența acestuia. Potrivit lui, în momentul morții, corpul uman ar pierde greutatea echivalentă sufletului său, iar astfel – sufletul este liber să migreze în alte locuri decât rămășițele noastre pământene.

Pentru a afla cât cântărește sufletul (sau „substanța sufletească” – așa cum o numea medicul), Duncan MacDougall a folosit mijloace care erau practice pentru unii și absurde pentru alții. A decis să cântărească sufletul. Arătând că poate fi măsurat ca orice alt material, el spera să descopere secretele existenței umane.

Sufletul uman cântărește 21 de grame

 Gerd Altmann 

Studiul a început în 1901. Subiecții au fost șase pacienți din case de bătrâni al căror deces era iminent (patru dintre ei erau bolnavi de tuberculoză). Duncan MacDougall a ales în mod specific persoane care sufereau de afecțiuni care cauzau epuizarea fizică, deoarece avea nevoie ca pacienții să rămână nemișcați atunci când agonizau, pentru a-i măsura cu precizie.

MacDougall le-a modificat paturile de spital, astfel încât aceștia stăteau pe niște cântare imense. Doctorul își dorea un grad ridicat de precizie, astfel că a folosit cântare cu fascicul.

Astfel, medicul MacDougall a înregistrat nu numai ora exactă a morții fiecărui pacient, ci și timpul total petrecut în pat, precum și orice schimbări de greutate care au loc în apropierea momentului decesului. El a calculat chiar pierderile de fluide corporale precum transpirația și urina sau gazele precum oxigenul și azotul.

Șase ani mai târziu, descoperirile sale au fost tipărite în publicația American Medicine, dar și în The New York Times. Concluzia uimitoare a lui MacDougall a fost aceea că sufletul cântărește 21 de grame.

Știrea a fost tratată cu un grad de scepticism de către contemporanii săi. În special, medicul Augustus P. Clarke a contracarat faptul că gramele lipsă erau un proces natural, datorită transpirației corpului după moarte din cauza temperaturii mai ridicate a sângelui.

Mai exact, Clarke a subliniat că, în momentul morții, plămânii încetează să răcească sângele, determinând creșterea ușoară a temperaturii corpului, ceea ce face ca pielea să transpire. MacDougall a respins această idee, susținând că circulația sângelui încetează în momentul morții, iar pielea nu ar fi încălzită de creșterea temperaturii și astfel nu ar mai apărea transpirația. Dezbaterea s-a desfășurat până la sfârșitul anului 1907, existând susținători de ambele tabere.

În 1911, pe prima pagină a ziarului The New York Time a fost publicat un articol care a întrigat și mai mult opinia publică. De data aceasta, Duncan MacDougall nu a mai cântărit sufletul uman – ci chiar l-a fotografiat în momentul în care acesta părăsește corpul.

Luigi Schiavonetti (†1810) Public domain

Deși și-a exprimat îngrijorarea că „ substanța sufletului  ar putea deveni agitată” pentru a fi fotografiată în momentul morții, el a reușit să efectueze mai multe experimente în care a fotografiat „o lumină asemănătoare cu cea a spațiului interstelar” în în jurul craniile pacienților, în momentul în care au murit.

MacDougall a murit în 1920, lăsând în urmă un grup de susținători înfocați, împreună cu un grup mult mai mare de medici care păreau neîncrezători că această farsă a durat atât de mult timp. 

AnonymousUnknown author Public domain

 Ideea că sufletul cântărește 21 de grame a apărut în romane, cântece și filme – a fost chiar și titlul unui film, numit „21 de grame”Dan Brown a descris experimentele lui MacDougall în detaliu în filmul The Lost Symbol.

Mai mulți cercetători sunt de părere că „sudiul lui MacDougall a rezonat și continuă să rezoneze, nu din cauza a ceea ce a găsit (sau a eșuat în a găsi), ci din cauza a ceea ce a sugerat”. Universul este plin de adevărate mistere nerezolvate, ale căror răspunsuri încă nu le-am găsit. Unul dintre aceste mistere este chiar omul.


Citește și: 6 oameni care și-au prezis moartea cu precizie