Când i-a scris ultima scrisoare proaspetei sale soții – caporalul Haruo Araki avea numai 17 ani și lupta în cel de-Al Doilea Război Mondial:

Shigeko,

Ești bine? A trecut o lună de la acea zi frumoasă, însă visul fericit s-a terminat. Mâine voi intra cu avionul într-o navă inamică. Voi traversa râul spre lumea cealaltă, luând cu mine niște yankee. După moartea mea, vă rog să aveți grijă de tatăl meu pentru mine.

Eu, care am trăit pentru principiile veșnice ale dreptății, voi proteja pentru totdeauna această națiune de dușmanii care ne înconjoară.

Haruo Araki

Scrisoarea a fost scrisă la baza aeriană Chiran, Kyushu, în seara zilei de 10 mai 1945. Haruo mai scrisese o scrisoare către tatăl său, menționând că a zburat deasupra casei familiei la sfârșitul lunii aprilie, dând ocol de multe ori în speranța că tatăl său o să-l vadă. Dar acesta nu și-a ridicat privirea spre cer și a continuat să muncească pământul. „Părinte”, a scris Haruo, „nu am putut să vă atrag atenția”. După ce a sigilat ambele scrisori, Haruo le-a înmânat unui jurnalist aflat în vizită, care promisese să livreze scrisorile personal.

În dimineața următoare, jurnalistul i-a făcut câteva fotografii aviatorului înainte ca acesta să plece în misiune, iar una dintre acele imagini este cea de mai jos (Haruo ține în mâini un cățel).

commons.wikimedia.org

În cele din urmă, la 6 dimineața, Haruo a plecat în misiune, avionul său fiind unul dintre cele 150 de avioane care urmau să participe la al șaselea atac kamikaze în masă împotriva navelor aliate de lângă Okinawa, în perioada 10-11 mai. Haruo a fost unul dintre cei peste 2.000 de militari japonezi care au pierit în atacurile kamikaze din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. 

Cuvântul japonez kamikaze se traduce prin „vânt divin” și face referire la furtunile care au salvat Japonia de flotele mongole invadatoare – aflate sub conducerea lui Kublai Khan – denumire dată ulterior și piloților Forței Speciale de Atac din Japonia, din Al Doilea Război Mondial. Piloții Forței Speciale de Atac, cunoscuți în japoneză sub numele de Tokkotai, au efectuat atacuri sinucigașe asupra flotei americane – prăbușind avioanele pe care le pilotau, încărcate cu explozivi, în portavioanele inamicilor.

Piloții Kamikaze, conduși de viceamiralul Takijirō Ōnishi, au scufundat 34 de nave marine și distrus alte 368. Au ucis în jur de 4.900 de pușcași marini și au rănit alți 4.800. Cu toate acestea, aceste fapte despre piloții Kamikaze sunt doar o parte a poveștii. Iată câteva curiozități despre piloții sinucigași ai Japoniei!

Se spune că toți piloții Kamikaze au fost voluntari, însă lucrurile nu au stat chiar așa

born1945 creativecommons.org  flickr.com

Nu toți piloții Kamikaze s-au oferit voluntari cu mare entuziasm. Potențialilor piloți Kamikaze li se dădea un document pe care erau trecute trei opțiuni: voluntar de bunăvoie, voluntar obligat, nu mă ofer voluntar. Deoarece aceste documente aveau trecute pe ele numele piloților, foarte rar aceștia au spus că nu se oferă voluntari.

Conform autoarei Emiko Ohnuki – piloţii Kamikaze au fost de fapt victime ale unui regim militarist nemilos care i-a obligat să se sinucidă împotriva voinţei lor.

Unul dintre primele lucruri pe care toți recruții, nu doar piloții Kamikaze, îl învățau era acela de a se sacrifica pentru țară (erau învățați în ce parte a corpului să se împuște – pentru o moarte garantată – în cazul în care erau luați prizonieri).

Mai multe detalii despre procesul de recrutare și viața piloților Kamikaze găsești în cartea „Kamikaze Diaries: Reflections of Japanese Student Soldiers, Paperback” – Emiko Ohnuki-Tierney, pe care o poți comanda de pe elefant.ro.

Antrenamentul din armata japoneză era înfiorător

No 9 Army Film & Photographic Unit Public domain

Un pilot Kamikaze pe nume Irokawa a scris în jurnalul său:

„După ce am trecut de poarta principală către baza aeriană navală Tsuchiura, am avut parte de „antrenament” în fiecare zi. Am fost lovit peste față atât de tare și frecvent – încât fața mea era de nerecunoscut. La 2 ianuarie 1945, Kaneko (Ensign) mi-a lovit fața de douăzeci de ori, iar în urma loviturilor interiorul gurii mi-a fost tăiat în multe locuri de dinți. Așteptam cu nerăbdare să mănânc zōni (un preparat special pentru Anul Nou). În schimb, înghițeam sânge din interiorul gurii. Pe 14 februarie, toți am fost pedepsiți pentru că bănuiau că am mâncat la casele fermierilor de lângă bază pentru a ne potoli foamea. În toiul iernii reci, am fost nevoiți să stăm șapte ore pe o podea rece din beton, iar acolo ne-au bătut crunt.

Apoi, fiecare dintre noi a fost chemat în camera ofițerului. Când mi-a venit rândul, imediat ce am intrat în cameră, am fost lovit atât de tare încât nu am mai putut vedea și am căzut pe podea. În momentul în care m-am ridicat, am fost lovit din nou. Toată această sălbăticie a fost orchestrată de comandantul corpului numit Tsutsui.”

Au fost condiționați să moară pentru împărat

Hayakawa (早川Wikimedia Commons Public Domain

pingnews.com Public domain

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, japonezii îl priveau pe împăratul Hirohito ca pe un zeu viu sub religia șintoistă. Această loialitate neclintită a fost vizibilă mai ales în unitățile speciale de atac, în rândul piloților Kamikaze. Era ceva normal ca aceștia să se sacrifice pentru țară.

În timp ce majoritatea soldaților sunt așteptați să lupte pentru țara lor (și să se salveze), japonezii erau așteptați, mai presus de toate, să moară pentru ai lor.

Majoritatea piloților Kamikaze erau foarte tineri




KickFlip

Dintre cei aproximativ 4.000 de piloți Kamikaze, aproximativ 3.000 erau așa-numiții „piloții adolescenți” – care au fost transformați în bombe umane. Aceștia erau recruți noi și proveneau dintr-un program conceput pentru a instrui tineri japonezi. Aproximativ 1.000 erau „ soldați studenți” care au absolvit mai devreme universitatea pentru a-i face eligibili pentru a fi recrutați.

Când s-a format Forța Specială de Atac în 1944, niciun ofițer instruit la o academie militară nu s-a oferit voluntar să se alăture.

Primul băiat născut era scutit de război

vasse nicolas antoine flickr.com creativecommons.org

În 1944, primilor născuți li s-a permis să-și continue viața pentru a duce mai departe numele familiei, în timp ce aproape toți ceilalți bărbați din familie (cei eligibili) erau așteptați să se sacrifice în slujba împăratului.

Înainte de a pleca în misiune, piloții Kamikaze aveau parte de o ceremonie specială

https://youtu.be/QE5O5CXSlFU

HuntleyFilmArchives

Înainte de a urca în avioane, piloții Kamikaze beau o ultimă băutură (sake sau apă), totul în cadrul unei ceremonii speciale.

Piloții Kamikaze credeau că se vor întâlni din nou la Altarul Yasukuni

Wiiii CC BY-SA 3.0

Altarul Yasukuni a fost construit în anul 1869, la ordinul împăratului Meiji, pentru a onora morții războiului din Japonia. Acesta trebuia să fie locul pământesc de odihnă al celor care au murit în slujba împăratului și a țării. În prezent, mai mult de 2.466.000 de persoane, soldați care au murit în diferite războaie japoneze, sunt celebrați aici.
Acești oameni, indiferent de rangul sau poziția socială pe care au avut-o, sunt considerați a fi complet egali și venerați ca divinități ale lui Yasukuni. Conform credințelor tradiționale japoneze, respectul și aprecierea pentru cei decedați se exprimă cel mai bine prin tratarea morților în același mod ca și cum ar fi în viață. 
Așadar, piloții Kamikaze au crezut că prin acțiunile lor au câștigat un loc la Yasukuni, locul unde se vor alătura tovarășilor lor care s-au sacrificat pentru țară.
Cartea „Kamikaze. Povestea unui pilot japonez din Escadrilele Sinucigașe” – de Yasuo Kuwahara, Gordon T. Allred – poate fi comandată de pe libris.ro.

Citește și: Hiroo Onoda, soldatul care luptat timp de 29 de ani într-un război care se terminase