Povestea neștiută a actriței Brigitte Bardot, care a murit la 91 de ani: peste 100 de iubiți, patru soți, patru tentative de sinucidere și o viață trăită la extrem
Brigitte Anne-Marie Bardot, cunoscută adesea sub inițialele B.B., a murit astăzi, 28 decembrie 2025, la vârsta de 91 de ani, potrivit unui anunț al Fundației Brigitte Bardot. Ea va rămâne în istorie ca una dintre cele mai iconice actrițe franceze, o figură emblematică a cinematografiei europene din anii ’50–’60 și o voce fermă și consecventă în activismul pentru protecția animalelor.
De la „fetița cuminte” la mit global
ebay
Brigitte Anne-Marie Bardot s-a născut în data de 28 septembrie 1934, într-o familie burgheză din arondismentul 16 al Parisului, un cartier elegant, conservator, catolic. Părinții ei, Louis și Anne-Marie („Toty”) Bardot, îi proiectaseră un viitor clasic: bune maniere, familie „respectabilă”, un mariaj potrivit. Realitatea avea să devină exact opusul acestui plan.
Copil retras și mioapă, Brigitte este înscrisă la cursuri serioase de balet, visând la o carieră de dansatoare. Disciplinei dure a baletului îi va datora mai târziu felul de a se mișca pe ecran – un amestec de grație și libertate care electriza camera.
Adolescentă, începe să pozeze pentru reviste de modă. În 1950, la 15 ani, apare pe coperta revistei Elle, moment care îi schimbă radical destinul: directorul Marc Allégret o remarcă și o invită la un casting. La acea audiție îl întâlnește pe tânărul regizor Roger Vadim – bărbatul care o va transforma ulterior în fenomen global.
Părinții se opun violent relației dintre adolescenta Brigitte și Vadim, mai mare și „neserios” în ochii lor. Tensiunea ajunge atât de mare încât Bardot, disperată la gândul că va fi trimisă la studii în Anglia pentru a fi „smulsă” din relație, își bagă capul în cuptorul cu gaz. Gestul nu este dus până la capăt – părinții cedează și acceptă relația cu condiția să se căsătorească la 18 ani.
Deja la începutul vieții, traumele emoționale, gesturile extreme și conflictul dintre imaginea publică și fragilitatea interioară pun baza unei biografii dramatice.
Ascensiunea: Cum „Și Dumnezeu… a creat femeia” a creat și mitul Bardot
Studio Harcourt
În 1952, la 18 ani, Brigitte se căsătorește cu Roger Vadim. Tot el o distribuie în filmul care o va propulsa în mitologie: „Et Dieu… créa la femme” („Și Dumnezeu… a creat femeia”, 1956). Pelicula șochează prin erotismul său, prin felul liber, instinctual, în care eroina – interpretată de Bardot – își trăiește sexualitatea.
În anii ’50–’60, Bardot joacă într-o serie de filme importante, devenind una dintre fețele simbolice ale cinematografiei franceze și ale Noului Val:
- „La Vérité” (1960) – probabil cel mai apreciat rol dramatic al său
- „Le Mépris / Contempt” (1963), în regia lui Jean-Luc Godard
- „Viva Maria!” (1965), alături de Jeanne Moreau
Farmecul ei nu stă doar în frumusețe, ci și într-o atitudine total nouă pentru epocă: o femeie care pare să nu-și ceară scuze pentru dorințele ei, pentru plăcere, pentru libertate. Simone de Beauvoir o numea „locomotiva istoriei femeilor”, sugerând că imaginea lui Bardot a contribuit la schimbarea percepției asupra corpului și sexualității feminine.
În același timp, presiunea acestei imagini – „cea mai dorită femeie din lume” – va avea un preț uriaș în plan personal.
Patru soți, peste o sută de iubiți și o viață sentimentală ca un film
Viața amoroasă a frumoasei Brigitte Bardot a fost urmărită cu aviditate de presă. Dincolo de zvonuri, putem reține câteva repere clare:
- Patru căsnicii:
Numeroase relații extraconjugale cu actori, muzicieni și artiști – de la Jean-Louis Trintignant și Sacha Distel, la Serge Gainsbourg, Warren Beatty sau alții.
wikipedia.org
Bardot însăși a recunoscut că a avut „peste 100 de iubiți”, femei și bărbați, iar mai multe biografii și articole o confirmă ca pe un fapt asumat, nu doar o legendă urbană.
În autobiografia și interviurile sale, BB admite că fugea dintr-o relație în alta „când prezentul se răcea”, căutând mereu pasiunea absolută: „Când pasiunea se termina, îmi făceam bagajele.”
Această goană după emoție intensă, alimentată de o faimă uriașă și de o presă fără milă, a contribuit la un tablou psihic fragil, marcat de episoade de depresie severă.
Depresie, patru tentative de sinucidere și lupta cu sine
wikipedia.org
Dincolo de imaginea de sex-simbol, Brigitte Bardot a fost o femeie marcată de depresie și de repetate gesturi de autovătămare.
Biografii serioase, precum „Brigitte Bardot: The Life, The Legend, The Movies” de Ginette Vincendeau, dar și articole de presă, notează că Bardot a avut cel puțin patru tentative de sinucidere de-a lungul vieții.
Câteva episoade documentate:
- La sfârșitul anilor ’50, după despărțirea de Jean-Louis Trintignant, presa relatează un episod de „nervous breakdown” în Italia și un posibil gest suicidar cu pastile – informație minimizată la acea vreme de echipa ei.
- În 1960, după nașterea fiului său Nicolas, trece printr-o depresie severă post-partum și încearcă din nou să-și ia viața.
- În 1983, la 49 de ani, Bardot ia un număr mare de somnifere, combinate cu vin roșu, apoi iese pe plajă spre mare; este găsită și transportată la spital, unde îi este salvată viața.
Într-un documentar recent, Bardot, realizat înainte de moarte, ea vorbește despre aceste episoade spunând că a încercat să-și ia viața „de mai multe ori” și că un „miracol” a făcut ca unele tentative să nu reușească, recunoscând că tristețea a însoțit-o toată viața, conform people.com.
Relația dificilă cu fiul ei
Bardot are un singur copil, Nicolas-Jacques Charrier, născut în data de 11 ianuarie 1960, din căsătoria cu Jacques Charrier. Sarcina nu a fost dorită. Abuzul de presă, presiunea de a-și menține statutul de star și o fragilitate psihică deja existentă fac ca perioada sarcinii să fie foarte întunecată.
Cum avortul era ilegal în Franța la acea vreme, Bardot recurge la gesturi de autoagresiune fizică în încercarea disperată de a pierde sarcina – episoade consemnate chiar în memoriile sale. După naștere, intră într-o depresie profundă și se distanțează emoțional de copil. Mai târziu, îl descrie în mod regretabil ca pe o „tumoră canceroasă” și afirmă că ar fi preferat „să nască un câine” – declarații pentru care fiul ei o va acționa în instanță zeci de ani mai târziu, obținând despăgubiri.
Acest capitol al vieții ei rămâne unul dintre cele mai controversate, ridicând întrebări sensibile despre presiunea socială asupra maternității, libertatea de a nu dori copii și responsabilitatea față de un copil deja născut.
Retragerea din cinema și renașterea ca activistă pentru animale
În 1973, la doar 39 de ani, în plină glorie, Brigitte Bardot ia o decizie șocantă: se retrage definitiv din cinema. Anii de filmări, paparazzi, scandaluri și depresie o epuizaseră. De acum înainte, declară, își va folosi numele pentru singura cauză în care mai crede: animalele.
Un moment-cheie are loc în 1977, când se alătură activistului Paul Watson (Sea Shepherd) pe banchizele de gheață din Canada, pentru a denunța masacrarea puilor de focă. Fotografiile cu Bardot întinsă lângă un pui de focă alb au făcut înconjurul lumii și au devenit un simbol al luptei împotriva vânătorii de focă.
În 1986, își vinde bijuteriile și o parte din bunurile personale pentru a strânge bani și creează „Fondation Brigitte Bardot pour la protection des animaux”, fundație dedicată bunăstării și protecției animalelor, activă la nivel internațional.
Devine vegetariană, sprijină campanii împotriva abatoarelor crude, a consumului de carne de cal, a testelor pe animale, a exploatării animalelor în circ. Pentru activitatea ei primește recunoașteri oficiale, precum includerea în UNEP Global 500 Roll of Honour, dar și numeroase premii și distincții din partea organizațiilor pentru animale.
În mod paradoxal, pentru mulți admiratori, imaginea ei din a doua jumătate a vieții nu mai este cea a sex-simbolului, ci a activistei neînduplecate care nu ezită să folosească un ton dur pentru a-și apăra cauza.
Citește și: Jean Negulesco, singurul regizor român nominalizat la premiile Oscar: S-a iubit cu superba Marlyn Monroe
Politică, procese și acuzații de ură rasială
În paralel cu activismul pentru animale, Brigitte Bardot intră pe un teren mult mai delicat: politica. Începând cu anii ’90, ea adoptă o poziție tot mai apropiată de extrema dreaptă franceză, sprijinind explicit Frontul Național (astăzi Rassemblement National) și pe liderii săi Jean-Marie și, mai târziu, Marine Le Pen, pe care o numește „Ioana d’Arc a secolului XXI”.
Problema nu este doar alegerea politică, ci formulările pe care le folosește în intervențiile publice și în scrierile sale. De mai multe ori, tribunalele franceze o condamnă pentru incitare la ură rasială – în special pentru declarații anti-musulmane, anti-imigrație sau profund insultătoare la adresa comunităților de pe insula Réunion.
În 2019, de pildă, într-o scrisoare deschisă, îi numește pe locuitorii din Réunion „sălbatici” și îi compară cu „canibalii de altădată”, ceea ce duce la o nouă condamnare și la cea mai mare amendă primită de ea până atunci.
Bardot este criticată și pentru comentarii homofobe sau pentru atacuri la adresa feministelor și a mișcării #MeToo, despre care spune că „exagerează” și „distruge” bărbații – poziții care au îndepărtat o bună parte din publicul tânăr și din lumea artistică.
Astfel, figura ei publică se împarte între:
- eroina activiștilor pentru animale
- idolul nostalgic al cinefililor
- personajul controversat din punct de vedere politic și social
Ultimii ani: boală, zvonuri, documentar și moarte
În ultimul deceniu de viață, Brigitte Bardot trăia retrasă la proprietatea sa din zona Saint-Tropez, evitând aparițiile publice. Totuși, numele ei continua să apară în presă, fie prin declarații incendiare, fie prin proiecte legate de fundația sa.
În 2023 și din nou în 2025, starea ei de sănătate devine subiect de îngrijorare, presa franceză relatând internări în spital pentru insuficiență respiratorie și pentru o „boală gravă” care a necesitat intervenție chirurgicală.
În toamna lui 2025, un influencer lansează pe rețelele sociale zvonul fals că Bardot a murit. Actrița, la 91 de ani, reacționează furioasă pe X (Twitter), dezmințind vehement informația și ironizând autorul „fake news”-ului.
La scurt timp, însă, realitatea ajunge din urmă zvonul: în data de 28 decembrie 2025, Brigitte Bardot moare la 91 de ani, știrea fiind confirmată de fundația care îi poartă numele și de marile publicații internaționale.
A avut o viață care a cuprins aproape totul: glorie, scandal, iubire excesivă, depresie, activism, politică, admirație și repulsie.
Un destin prins între glorie, scandal și fragilitate — moștenirea unei legende care nu va fi uitată
Brigitte Bardot rămâne una dintre acele figuri rare ale secolului XX asupra cărora timpul nu a avut puterea de a estompa fascinanta contradicție dintre lumină și umbră. Într-o epocă în care Hollywoodul domina imaginarul erotic al planetei, o tânără franțuzoaică dintr-un cartier elegant al Parisului a schimbat regulile jocului — nu prin ceea ce a spus, ci prin felul în care a existat în fața camerei. Bardot nu a fost doar o actriță, ci un simbol al eliberării feminine, un semn că femeia își poate asuma propriul corp fără rușine, fără scuze, fără permisiune.
A inspirat moda, a stârnit pasiuni, a iritat moralități. A fost idolatrizată pentru frumusețea sa sălbatică, dar, odată cu aceasta, a fost devorată de privirea lumii. Oamenii au dorit de la ea să fie etern tânără, etern senzuală, etern disponibilă. Sub această presiune, fragilitatea ei emoțională s-a adâncit și s-a transformat în răni adânci: depresie, tentative de sinucidere, episoade de disperare. Bardot ne amintește astfel că faima nu protejează sufletul — uneori îl expune până la sângerare.
Totuși, după ce a părăsit gloria cinematografiei, a avut puterea unei renașteri moralicești. A lăsat în urmă decorurile și luminile reflectoarelor pentru a lupta pentru cei care nu pot vorbi: animalele. Ceea ce părea un capriciu al unei vedete s-a transformat într-un activism real, dur și adesea incomod, care i-a ocupat peste jumătate de secol de viață. Într-o lume în care mulți nu trec dincolo de vorbe, Bardot a făcut: a investit bani, energie, nume, reputație și ani din viață pentru această cauză. A salvat vieți, a schimbat legi, a declanșat conversații globale.
Dar moștenirea ei nu este lipsită de colțuri ascuțite. Pozițiile politice radicale, declarațiile jignitoare și condamnările repetate pentru incitare la ură rasială au șters o parte din admirația necondiționată de altădată. Dacă rolurile din filme i-au adus aplauze, unele cuvinte i-au adus critici pe bună dreptate. Bardot rămâne un paradox: o luptătoare pentru ființele fără apărare, care în același timp a rănit prin vorbă oameni deja vulnerabili.
În moartea ei, ca și în viață, Brigitte Bardot rămâne imposibil de încadrat într-o singură frază sau într-o singură judecată. Este o lecție despre libertate, dar și despre costul libertății. O icoană a frumuseții, dar și un avertisment despre superficialitatea industriei vedetelor. O figură a emancipării, dar și o voce a intoleranței. Un mit construit din vis și lacrimă.
A lăsat în urmă filme care încă aprind imaginația, o fundație care continuă să salveze vieți și o poveste care nu va înceta să fie spusă. Bardot nu va mai urca niciodată pe scenă, dar scena lumii încă îi poartă amprenta. În memoria colectivă, Brigitte Bardot nu va muri niciodată: ea va rămâne veșnic un amestec de lumină și umbră, de triumf și rană, de frumusețe și fragilitate — o enigmă pe care istoria încă încearcă s-o descifreze.