Construit la iniţiativa lui Ceauşescu şi considerat de unii drept un moft al celui mai iubit fiu al poporului, Transfăgărăşanul a avut, în realitate, un scop strategic, de pregătire pentru o eventuală invazie a URSS care, din fericire, n-a mai avut loc. Însă, cu toate acestea, România s-a ales cu unul dintre cele mai frumoase drumuri de pe Pământ, un traseu care atrage în fiecare an turiști din toate colțurile lumii.

Transfăgărășanul a fost făcut cu trudă, teamă și multă disciplină. Denumit și „drumul dintre nori”, Transfăgărășanul a fost realizat între 1970 și 1974 ca o cale de comunicare între Muntenia şi Ardeal. Astfel, drumul cuprinde cel mai lung tunel rutier din România (887 m), situat la cea mai mare altitudine din ţară: 2.045 m.

Militarii au fost cei care au lucrat cel mai mult, din martie 1970, până în septembrie 1974, la construirea acestui drum, dar și constructori civili, țărani și intelectuali, mulți dintre ei provenind din închisorile comuniste. Zeci de poliţişti asigurau liniştea în coloniile muncitoreşti, însă stăpâna absolută era Securitatea. Câţiva securişti aveau birouri permanente în cadrul şantierului şi se ocupau de supravegherea tuturor muncitorilor.

Carina Chen

S-a muncit într-un ritm infernal, în condiţii deosebit de grele şi cu sacrificii umane uriaşe, de ordinul a sutelor de vieţi, neoficial, însă în rapoartele oficiale indică faptul că au fost doar 40 de morți. Trei milioane de tone de rocă au fost dislocate cu ajutorul a şase mii de tone de dinamită. Un arsenal ca pentru război, ce a făcut posibil acest drum dus până la altitudinea de 2.042 de metri şi şerpuit peste 830 podeţe şi 27 viaducte. Potrivit povestirilor locului, minerii care se ocupau cu montarea explozibilului se ţineau unii de alţii, câte 20 – 30, pentru a nu fi luaţi de vijelie şi aruncaţi în prăpastie.

Ghiță Bizău

Construirea drumului a fost o lucrare extrem de grea. Se muncea și pe ploaie, și pe vânt, și pe ninsoare, iar pentru muncitori nu doar efortul fizic era elementul asupritor, ci și izolarea în creierii munților: cea mai apropiată casă era la zeci de km, undeva pe la Căpăţâneni.

Construirea Transfăgărășanului a fost un eveniment demn de Cartea Recordurilor. Eforturile au fost uriașe de la primul, până la ultimul metru de asfalt.

Walter Kärcher

În plus, mult efort s-a depus și la construirea barajului Vidraru, prin faţa căruia Transfăgărăşanul trece. Barajul Vidraru are în spate o poveste tragică. Acesta a fost făcut cu 10 ani mai devreme de Transfăgărășan, ca urmare a unei mari viituri din anul 1960. Un sat întreg a fost scufundat atunci sub apele gigantului lac Vidraru pentru a face loc barajului. Se spune că unii locuitori din satul Cumpăna au ales să moară înecați, decât să își părăsească gospodăriile. Oamenii locului spun că multe dintre rămăşiţele caselor, inclusiv crucea de pe turla bisericii, se pot vedea atunci când apele Vidrarului scad.


Citeșteși: 9 drumuri de vis din România pe care să le parcurgi cu mașina


Ceea ce nu știu mulți este că sus, la Vidraru, în varianta iniţială a Transfăgărăşanului, la care ulterior s-a renunţat, drumul ocolea lacul pe partea stângă. Cert este că aceste proiecte au fost realizate cu trudă și cu sacrificiul a sute de oameni morţi.

adevarul.ro




crimihdum


Citește și: Insula Ada Kaleh, minunăția scufundată de Ceaușescu