Pentru a spune lucrurilor pe nume, Filippo Brunelleschi nu a fost tocmai cea mai convențională alegere pentru a transforma peisajul Florenței. Așa că, atunci când acesta a câștigat un concurs pentru a proiecta o cupolă pentru catedrala orașului în 1418, este posibil să fi fost un șoc pentru public, căruia i se promisese o cupolă de clasă mondială pentru această structură cu zeci de ani mai devreme.

Filippo Brunelleschi nu avea nicio pregătire formală ca arhitect sau inginer și a fost îndelung ironizat și batjocorit atunci când a propus proiectul său pentru cupolă. Pregătirea sa formală a fost ca orfevrier și sculptor.

Concursul pentru construirea unui dom fără contraforturi

Atunci când a fost anunțat concursul pentru proiectarea domului ideal în 1418, arhitecți au venit din toată lumea pentru o șansă la faimă (și pentru un premiu generos de 200 de florini de aur). Dar obiectivul nu era simplu – cupola ar fi trebuit să aibă un diametru de aproape 46 de metri și să înceapă la 55 de metri deasupra solului, deasupra zidurilor existente ale bisericii, care a fost construită în 1296.

Cealaltă problemă majoră: Planurile clădirii nu includeau arcuri ascuțite sau utilizarea contraforturilor. Ambele elemente erau utilizate în mod obișnuit în stilul gotic tradițional, folosit de orașe rivale precum era Milano. Și erau singurele elemente cunoscute care puteau susține cu adevărat o structură atât de monumentală precum cupola unei catedrale.

Alegerea de a construi catedrala fără contraforturi fusese făcută înainte ca Brunelleschi să câștige concursul pentru cupolă. Nu exista suficient lemn în Toscana pentru a construi structura care să susțină cupola, astfel că proiectarea cupolei a necesitat o soluție ingenioasă.

Ideea inovatoare a lui Brunelleschi

Din fericire, Brunelleschi avea soluția potrivită. Pentru a ocoli problema, acesta a propus construirea a două cupole în loc de una – una în interiorul celeilalte. Cupola interioară a fost construită cu patru cercuri orizontale din piatră și lanțuri, care au întărit cupola octogonală, eliminând astfel nevoia de contraforturi. Această tehnică nu mai fusese utilizată niciodată înainte în construcția de cupole și, până în ziua de azi, este considerată o realizare inginerească remarcabilă.

În timp ce planul conceptual al lui Brunelleschi i-a intrigat pe oficialii orașului, Brunelleschi a fost foarte discret în privința detaliilor, refuzând să explice strategia sa exactă pentru finalizarea proiectului și chiar intrând într-o dispută cu supraveghetorii, care l-au numit „bufon și bârfitor”.

Brunelleschi a fost forțat să lucreze cu un rival în fața căruia pierduse anterior un concurs de design. A lăsat în urmă puține detalii despre construcția domului și a ascuns în mod intenționat detalii despre construcția acestuia pentru a minimiza șansa ca ingeniozitatea sa să poată fi ușor copiată.

Deoarece o mare parte din detaliile domului nu sunt cunoscute, există încă un oarecare mister cu privire la modul în care toate componentele domului se conectează între ele. „Există 24 de nervuri verticale arcuite de întărire (opt vizibile și 16 ascunse în perete) care conectează cupola interioară și cea exterioară și întăresc pereții de cărămidă care formează cupola.

Fczarnowski  CC BY-SA 4.0

Ceea ce se știe despre proiectul prețios al lui Brunelleschi este că viziunea sa a necesitat un mod complet nou de a gândi construcția. Proiectul lui Brunelleschi nu a necesitat doar ingeniozitate în proiectare și inginerie, ci și ingeniozitate în construcție.

Pentru a construi cupola fără centrare a fost nevoie de inventarea mai multor tehnici. El a inventat un troliu acționat de boi care a adus pietrele extrem de grele până la nivelul construcției. Troliul era acționat de un angrenaj care permitea ca acesta să fie inversat fără a inversa direcția de mers a boilor. Această tehnică nu mai fusese utilizată niciodată înainte.

Alberto Brunello

În total, construcția creației lui Brunelleschi a durat 16 ani (deși a mai fost nevoie de încă un deceniu pentru a i se adăuga un felinar). Construcția Domului din Santa Maria del Fiore a început în 1420 și a fost finalizată în 1436, iar rezultatul final a fost cel puțin uluitor. Cupola Catedralei din Florența este până în ziua de azi cea mai mare cupolă din zidărie construită vreodată. Se estimează că s-au folosit peste 4 milioane de cărămizi la ridicarea sa.

MarcusObal CC BY-SA 3.0
Giorgio Vasari 
Ali Nuredini 

Brunelleschi a murit la zece ani după finalizarea domului și a fost înmormântat în cripta catedralei. Placa din apropiere care comemorează moștenirea sa celebrează „intelectul său divin”, iar până în prezent, Brunelleschi rămâne o „icoană arhitecturală” nu doar în Italia, ci în întreaga lume.

 


Citește și: „Porților Paradisului” din Florența: Unele dintre cele mai mari capodopere ale Renașterii, realizate în 27 de ani