Curiozități despre misterioasa Zonă 51, proiectul ultrasecret al Americii
Zona 51 a dat naștere la mai multe teorii ale conspirației decât, probabil, orice altă zonă militară din lume. Deci, ce se știe de fapt despre acest loc secret? Zona 51 este bază militară a Forțelor Aeriene ale SUA situată la Groom Lake, în sudul statului Nevada. Aceasta a purtat mai multe nume de-a lungul existenței sale, printre care și „Paradise Ranch”, „Watertown” și „Dreamland”.
Zona 51 nu este accesibilă publicului și este supravegheată 24 de ore din 24. Angajații Zonei 51 ajung la bază cu ajutorul unui avion. Aceștia intră și ies dintr-un terminal restricționat de la Aeroportul Internațional McCarran, la bordul unuia dintre cele câteva avioane care au permisiunea de a zbura prin spațiul aerian de deasupra zonei.
Singura utilizare confirmată a bazei este aceea de centru de testare a zborurilor. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Corpul Aerian al Armatei SUA a folosit locul ca poligon de tragere aeriană.
Iată, așadar, câteva curiozități despre misterioasa Zonă 51, proiectul ultrasecret al Americii!
Zona 51 pe hartă
wikipedia.org
CC BY-SA 3.0
Zona 51 se găsește în deșertul Nevada, la doar 133 km nord-vest de Las Vegas. Este situată lângă un lac uscat cunoscut sub numele de Groom Lake.
Deși Zona 51 se află în Nevada, administratorii săi se află de fapt în sudul Californiei. Acești administratori sunt personalul de la Baza Forțelor Aeriene Edwards.
wikipedia.org
Public Domain
Este interesant faptul că Zona 51 are graniță comună cu regiunea Yucca Flat a siturilor de testare din Nevada. În cazul în care acest nume nu îți spune nimic, această regiune este locul unde au fost efectuate peste 700 de teste nucleare de către Departamentul de Energie din SUA.
Numele Zona 51
Numele Zona 51 provine de la denumirile de pe hărțile sitului de testare din Nevada.
Amenajarea inițială a Zonei 51 din anii 1950 era destul de modestă în comparație cu ceea ce a devenit acum. Exista o pistă neasfaltată, dar și trei hangare, un turn de control, o serie de adăposturi și case cu rulote, care adăposteau mica echipă de muncitori care locuiau acolo.
Loc de testare pentru Lockheed U-2
Tim1337
CC BY-SA 3.0
În 1955, zona a fost selectată de CIA ca loc de testare pentru Lockheed U-2, un avion de recunoaștere. Președintele Dwight D. Eisenhower a autorizat testarea, care urma să fie efectuată sub numele de cod Proiectul Aquatone. După ce U-2 a fost pus în funcțiune în 1956, Zona 51 a fost folosită pentru dezvoltarea și testarea altor avioane, inclusiv avionul de recunoaștere A-12, cunoscut și sub numele de Oxcart, și avionul de luptă stealth F-117 Nighthawk.
Reamenajarea Zonei 51
CC BY-SA 3.0
În 1961 a avut loc o reamenajare a Zonei 51, înlocuind sau recondiționând clădirile existente. Printre schimbări s-au numărat și trei hangare ale Marinei, un iaz rezervor și 130 de unități de locuințe duplex Babbitt.
Pe lângă noile proiecte și programe, Zona 51 nu a făcut decât să se extindă de-a lungul anilor. Proiectele de extindere au fost realizate în 1983, 1995 și 2015.
În timpul proiectului de extindere din 2015, a fost confiscat un teren care aparținuse unei familii din Nevada timp de aproape 140 de ani. Deoarece terenul avea vedere spre bază, un judecător federal a considerat că acesta reprezenta un risc pentru securitatea națională, astfel că a semnat un ordin prin care a transferat dreptul de proprietate către Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii.
Căutarea resurselor naturale în Zona 51
Doc Searls from Santa Barbara, USA, CC BY 2.0
Cu mult înainte ca Zona 51 să fie înființată la Lacul Groom, la mijlocul secolului al XIX-lea, în jurul lacului existau mine de argint și plumb. De fapt, lacul și-a primit numele de la compania minieră engleză numită Groome Lead Mines Limited. Această companie a fost cea care a finanțat înființarea minei Conception Mines în anii 1870.
Minele din jurul a ceea ce avea să fie mai târziu Zona 51 au rămas active timp de aproape un secol. Proprietarii minelor s-au schimbat în tot acest timp. Groome Lead Mines Limited a renunțat la interesele sale în favoarea lui J. B. Osborne și a partenerilor săi. Minele au fost închise temporar în 1918, dar și-au reluat producția după încheierea Primului Război Mondial.
Minele au fost închise definitiv în anii 1950.
Bob Lazar și poveștile despre Zona 51
Începând din 1989, un american pe nume Bob Lazar a făcut o serie de afirmații despre Zona 51 și despre activitatea desfășurată acolo. El nu numai că a pretins că a fost un fizician care a lucrat în Zona 51, dar a mai declarat, de asemenea, că a văzut documente guvernamentale care confirmau interacțiunile extraterestre cu oamenii de peste 10.000 de ani. Indiferent dacă oamenii l-au crezut sau nu, poveștile lui Lazar au fost cele care au alimentat cu adevărat interesul publicului larg pentru Zona 51.
În 2018, a fost lansat un documentar despre Lazar, intitulat Bob Lazar: Area 51 & Flying Saucers (Zona 51 și farfuriile zburătoare).
Zona 51? Care Zonă 51?
notevenathing
CC BY-ND 2.0
CIA a recunoscut existența Zonei 51 abia în 2013, într-un istoric de 400 de pagini care a fost dat publicității de către Arhiva Națională de Securitate de la Universitatea George Washington. Din nefericire pentru toți adepții teoriei conspirației, nu au făcut nicio mențiune despre OZN-uri, extratereștri sau ceva de genul acesta.
Importanța Zonei 51 a crescut odată cu intensificarea Războiului Rece
Aeronavele sovietice și alte aeronave străine capturate de SUA au fost transferate în Zona 51 pentru a fi studiate pe larg.
Zona 51 în prezent
Poligonul de testare și antrenament din Nevada (Zona 51) este folosit pentru a antrena echipajele aeronavelor în scenarii de luptă și pentru antrenamente cu muniții reale, potrivit Forțelor Aeriene din SUA, precum și pentru teste operaționale. În trecut, situl a fost folosit pentru a testa și dezvolta noi elicoptere, avioane, drone fără pilot și alte tehnologii militare ultrasecrete.
Procesul împotriva Forțelor Aeriene ale SUA și Agenției de Protecție a Mediului din SUA
În 1994, a fost intentat un proces împotriva Forțelor Aeriene ale SUA și Agenției de Protecție a Mediului din SUA. Reclamanții au fost cinci foști angajați și văduvele altor doi. Aceștia susțineau că au fost expuși la substanțe chimice necunoscute atunci când se aflau în Zona 51, ceea ce a dus la niveluri ridicate de toxine precum dioxina și dibenzofuranul în corpul lor.
Reclamanții au raportat, de asemenea, probleme hepatice, cutanate și respiratorii ca fiind consecințe ale expunerii lor la substanțele chimice.
În urma procesului nu au fost cerute doar compensații financiare pentru rănile și decesele provocate de acțiunile întreprinse de personalul Zonei 51, ci și informații despre substanțele chimice folosite în Zona 51, pentru a se găsi un tratament pentru victime. Ca răspuns, Forțele Aeriene, care supraveghează Zona 51, au susținut că declasificarea acestor informații ar amenința securitatea națională.
În cele din urmă, procesul intentat a fost respins din cauza lipsei de probe. Acest lucru a fost obținut prin hotărârea președintelui de atunci, Bill Clinton, de a excepta Zona 51 de la legile de divulgare a informațiilor de mediu. Această excepție este reînnoită anual de către președintele SUA.
