De ce inuiții nu suferă din cauza temperaturilor extrem de scăzute?
Pentru noi, cei care ne bucurăm de ierni blânde, viața inuiților, o populație indigenă de pe coasta arctică a Americii, răspândită din Groenlanda până în Alaska, celebră în întreaga lume pentru casele lor de gheață, igluuri, pare o provocare imposibilă.
BiblioArchives / LibraryArchive CC BY 2.0 DEED
Pe lângă blănurile pe care le poartă, inuiții reușesc să facă față temperaturilor extrem de scăzute datorită unor adaptări genetice care le-au schimbat metabolismul și chiar înfățișarea (nasul micuț ajută la încălzirea aerului care intră, iar statura scundă este ideală pentru a dispersa mai puțină căldură) și care sunt, probabil, o moștenire directă de la un grup de hominizi care au trăit acum între 70.000 și 40.000 de ani în urmă, oamenii din Denisova.
Frits Johansen, CC BY-SA 4.0
La fel ca și contemporanii lor din Neanderthal, cu care nu erau „înrudiți”, se pare că oamenii de Denisova erau deosebit de bine adaptați la climatele reci, iar cercetările de la Universitatea din Copenhaga au descoperit că o parte din genomul lor a ajuns chiar în ADN-ul inuiților din zilele noastre: compararea genomului inuiților moderni din Groenlanda cu rămășițele denisovenilor și ale neanderthalienilor a scos la iveală asemănări foarte clare cu cei dintâi, în special pentru cele două gene TBX15 și WARS2.
Acestea sunt gene care permit organismului să genereze multă căldură prin arderea grăsimii, oferind practic celor care le posedă un fel de „încălzitor intern” foarte eficient: aceste variante genetice sunt practic absente la populațiile africane, nu sunt foarte frecvente în cazul populației din Europa și Asia, dar în schimb sunt foarte frecvente la eschimoși și la băștinașii din America de Nord.
Genele pentru a face față temperaturilor scăzute
Edward S. Curtis
Acestea ar fi un dar de la hominizii de Denisova, o specie umană descoperită abia în 2008 și care, deloc surprinzător, a trăit în principal în Siberia: strămoșii lor au împărtășit genele pentru a face față temeraturilor scăzute cu Homo sapiens care au călătorit spre nord, iar urmele lor au rămas până în prezent, fiind încă prezente în ADN-ul inuiților.