Despre ce era vorba în „marea carte a lui Ginghis Han”, documentul esențial al statului mongol: Yāsā
Oare cum erau mongolii, cei care au instaurat un regim sângeros pe pământurile cucerite timp de secole? Aceasta este o întrebare la care se poate găsi rapid răspuns, datorită evidențelor istorice. Se spune că erau triburi sălbatice, indisciplinate, a căror ambiție principală era să ucidă oameni, să jefuiască și să incendieze așezări.
Interesant este că, la începutul acestei expansiuni, mongolii formau o societate organizată care trăia după reguli stricte. Principala lor lege era Yāsā, un document pe cât de semnificativ, pe atât de misterios.
Conținutul cărții Yāsā este destul de vag și este imposibil de citit cartea – în ciuda multiplelor citări, textul său pare să fi dispărut pentru totdeauna în întunericul veacurilor.
Cuvântul Yāsā sau Yassa există atât în limbile mongole, cât și în cele turcice. Se crede că acest cuvânt provine de la verbul mongol as- sau yas- care înseamnă „a pune ordine”.
Legile lui Ginghis Han
Gary Todd from Xinzheng, China
În secolul al XIII-lea, mongolii au anexat din ce în ce mai multe teritorii la posesiunile lor, iar popoarele înrobite au fost forțate să se supună și să plătească taxe fixe, încadrându-se în imperiul aflat în creștere.
Cu doar câteva decenii înainte de începerea cuceririlor mongole, nu se vorbea despre nicio victorie majoră – triburile disparate erau ocupate să își stabilească relații între ele și chiar șefii de triburi au devenit victime ale certurilor cu vecinii, fără a planifica campanii pe distanțe lungi și acțiuni militare pe scară largă.
Așa a fost până când a venit la putere Temujin, fiul unuia dintre acești șefi (care a fost ucis de un trib ostil). Acesta s-a născut, după cum spun unele legende, în ținuturile Buryat, a experimentat multe, poate chiar a fost în sclavie, dar a reușit totuși să-și realizeze scopul – să unească triburile de nomazi și războinici într-un stat puternic.
wikipedia.org
În 1206, Temujin a primit un nou nume-titlu – Ginghis Han (Genghis Khan sau Genghis Han), iar în același timp a fost promulgat un cod de legi – Yāsā, o carte care stabilea regulile noului stat mongol.
Yāsā reflecta punctele de vedere ale conducătorului, un om foarte progresist pentru epoca sa. Unul dintre motivele pentru care campania de 20 de ani de unificare a triburilor a avut succes a fost faptul că distribuția puterii în cadrul uniunii în creștere nu se baza pe legături de familie, ci pe merit, talent și loialitate față de conducător.
La un moment dat, aliații lui Temujin, Jamukha și Togrul, s-au opus viitorului khan, dar au fost înfrânți și uciși. Autoritatea conducătorului a continuat să crească, iar Yāsā nu era altceva decât o colecție de legi ale lui Ginghis Han, un conducător care mai târziu a fost venerat aproape ca o divinitate.
La ce anume făcea referire textul din marea carte a lui Ginghis Han
wikipedia.org
Nu se știe nimic sigur despre conținutul din cartea Yāsā – acest document pierdut, păstrat doar sub formă de citate de către istoricii din acea vreme. De altfel, textul nu poate fi comparat cu legile lui Hammurabi, care, deși create cu 3.000 mii de ani mai devreme, sunt sculptate în piatră și nu există îndoieli cu privire la autenticitatea lor.
Versiunile despre Yāsā variază, de la legenda unei copii secrete a cărții, care este păstrată într-o bibliotecă din Bagdad, care a fost distrusă cu doar câțiva ani în urmă, până la sugestia că documentul a fost opera unui scriitor din trecut.
Cele mai multe lucruri despre Yāsā sunt cunoscute din lucrările autorilor egipteni și arabi din secolele XIII-XV, în special Al-Maqrīzī, un istoric și biograf egiptean, care a trăit la două secole după moartea lui Ginghis Han.
Au existat zvonuri că Al-Maqrizi ar fi fost cel care a inventat cartea Yāsā – totuși, viziunea tradițională asupra conținutului principalului document al Imperiului Mongol din vremea marilor cuceriri nu este atât de categorică. Este posibilă reconstituirea în termeni generali a conținutului aproximativ al cărții Yāsā, deoarece nu există date nici despre structura documentului.
Este posibil ca Yāsā să fi fost percepută nu doar ca un set de reguli, ci și ca un fel de text magic, ceea ce nu făcea decât să întărească puterea normelor menționate în carte.
Oricum ar fi, această alianță de triburi, realizată de către Ginghis Han, nu numai că nu s-a dezintegrat după moartea sa, dar a continuat să cucerească tot mai multe teritorii și să își stabilească propria ordine în teritoriile cucerite. Dacă încercăm să mutăm accentul de la raidurile brutale și sângeroase la însăși organizarea statului mongol din acea perioadă, putem observa că existau anumite norme – furnizate, după cum se crede, de Marea carte Yāsā.
Războiul, căsătoria, regulile vieții de zi cu zi – cum trebuia trăită viața în conformitate cu normele din cartea Yāsā
wikipedia.org
Războaiele au primit o mare atenție în carte – statul a fost construit pentru a purta războaie de cucerire, de fapt, însăși organizarea societății servea doar acestui scop general.
Toți bărbații, cu foarte puține excepții, erau obligați să fie membri ai armatei, toți erau repartizați într-o anumită unitate structurală și nu puteau părăsi locul de reședință de bunăvoie. Cei puțini care nu erau apți pentru serviciul militar lucrau pentru stat pentru tot restul vieții lor, fără a fi plătiți.
Cuceririle implicau și multe jafuri. Jefuirea fără aprobarea unui superior era pedepsită cu moartea. De ce? Pentru că totul era centralizat. Superiorul trebuia să știe care au fost bunurile jefuite. Bogățiile erau distribuite astfel: o cincime pentru khan, o cincime pentru conducătorul campaniei, iar restul pentru armată.
Autorii care vorbesc despre Yāsā au subliniat că documentul proclama puterea supremă a unui singur zeu, creatorul cerului și al pământului. Nu se știe despre ce confesiune vorbeau, islamul a fost adoptat de mongoli după moartea lui Ginghis Han, iar în secolul al XIV-lea a devenit religie oficială sub conducerea lui Uzbek Khan.
Era interzis să începi să mănânci fără să-i inviți la masă pe cei prezenți – aceasta era, de asemenea, o regulă menționată de textul cărții Yāsā. Era interzis să sari și să pășești peste focul în care se gătea mâncarea. În plus, hoția și vandalizarea proprietăților civile în interiorul imperiului erau strict interzise.
Scopul legilor din carte a fost probabil acela de a elimina disputele sociale și economice dintre mongoli și viitoarele sau actualele popoare aliate. Printre reguli se numărau interzicerea furtului de animale de la alte popoare aliate, spionajul, dezertarea. Mai exact, Yāsā reprezenta un set de reguli de zi cu zi pentru oamenii aflați sub controlul mongolilor, reguli care erau aplicate cu strictețe.
Moartea prin decapitare era cea mai comună pedeapsă, cu excepția cazului în care infractorul era de sânge nobil, când infractorul urma să fie ucis prin ruperea spatelui, fără vărsare de sânge.
Dincolo de a fi un cod de legi, Yāsā – despre care se crede că a fost scrisă în limba uigură mongolă – ar fi inclus și elemente filosofice, spirituale și mistice și, prin urmare, este posibil ca textul său să fi fost considerat sacru de către locuitorii imperiului.
Din păcate, absența oricărui document fizic este problematică din punct de vedere istoric. Istoricilor le rămân sursele secundare și speculațiile, care descriu o mare parte din conținutul cărții.
Mai multe detalii despre viața lui Ginghis Han găsiți în cartea „Ginghis Han și nașterea lumii moderne” – de Jack Weatherford – pe care o puteți comanda de aici.
