Experimentul Philip: Fantoma inventată care a apărut cu adevărat unui grup de oameni de știință
Ca și în cazul multor alte subiecte neclare și nesusținute de o bază științifică solidă, originile creației fantomelor sunt neclare și nu pot fi generalizate.
În primul rând, trebuie să știm că termenul provine din grecescul φάντασμα (phàntasma) și înseamnă apariție și indică o entitate necorporală generată de-a lungul secolelor de mintea umană, pentru a da o explicație unor evenimente greu explicabile doar cu ajutorul intelectului.
Neputând fi explicată de nicio teorie științifică, entitatea fantomă rămâne o „prezență” spirituală, dintr-o altă lume, pe care știința, în lipsă de verificare empirică, a încadrat-o de mult timp la rangul de credință populară.
Pinterest – altereddimensions.net
Scopul cercetătorilor a fost acela de a inventa un personaj pentru a demonstra în ce măsură mintea umană are capacitatea de a genera convingeri necunoscute care pot lua treptat formă, până când se manifestă în realitate.
Toate acestea se făceau cu sprijinul așa-numitului poltergeist (din germană geist și poltern, spirit zgomotos), un fenomen pe care parapsihologia îl explică ca fiind manifestarea unor evenimente aparent lipsite de logică sau de explicație – în special obiecte care se mișcă singure.
Numele bărbatului inventat de reprezentanții Societății pentru Cercetări Psihice a fost Philip Aylesford; grupul i-a schițat și studiat istoria, fizionomia, trăsăturile de caracter și obiceiurile.
S-a decis că bărbatul a trăit în Anglia secolului al XVII-lea (data nașterii sale a fost plasată la 1624), că a avut o educație militară și, prin urmare, a participat la Războiul Civil Englez (1642-1651).
S-a convenit că Philip – așa cum au început membrii comitetului să numească amical creatura – era un bărbat cu o înfățișare foarte plăcută, avea barbă și păr mai lung, fusese căsătorit cu o femeie pe care nu o iubise niciodată și că din acest motiv avusese o amantă de etnie romă pe nume Margo.
Fugind într-o zi cu noua sa iubită, domnul Aylesford a fost urmărit de soția sa care, într-un acces de furie, a acuzat-o pe tânăra țigancă de vrăjitorie. Margo a fost astfel arsă pe rug. Philip Aylesford, care nu a mișcat un deget pentru a-i salva viața femeii, dând o mare dovadă de lașitate, a fost cuprins de o remușcare profundă. Astfel, la scurt timp de la moartea amantei sale, bărbatul s-a sinucis, aruncându-se de pe turnul cetății în care locuia, în 1654.
Studiul biografiei domnului Philip Aylesford a durat luni de zile. După ce profilul a fost finalizat, au fost organizate mai multe ședințe de spiritism, acele întâlniri în care sunt evocate spiritele celor care nu mai există (sau care nu au existat niciodată, ca în acest caz); la aceste întâlniri, însă, Philip nu s-a prezentat.
Prin urmare, Owen și ceilalți au hotărât să-și schimbe strategia: au adus modificări la întâlniri, făcându-le mai întunecate prin diminuarea luminilor și intonarea unor incantații vechi, până când, într-o seară, domnul Aylesford, care nu a exista niciodată – era un personaj inventat, a dat pentru prima dată un semn, mutând mica masă în jurul căreia stăteau oamenii de știință și pe suprafața căreia își țineau mâinile.
În acel moment, toți oamenii lui Owen și Whitton au fost convinși că se întâmpla ceva concret și că experimentul excepțional începea să dea roade.
Prin urmare, au continuat cu ședințele în timpul cărora au început să pună întrebări entității din lumea cealaltă, o fantomă care răspundea prompt cu o ușoară mișcare a mesei, o rafală bruscă de vânt, lumini sau o lovitură care răsuna în toată camera.
Eugene Rochas
Domeniu public
După mai multe ședințe de spiritism, la fel de brusc cum apăruse, fantoma domnului Philip Aylesford a încetat să își mai facă simțită prezența.
Fiind conștienți de faptul că Philip Aylesford din secolul al XVII-lea nu a existat cu adevărat, ci a fost inventat de mintea lor, grupul de cercetători de la Societatea pentru Cercetări Psihice din Toronto a decis că este timpul să oprească testul parapsihologic.
Concluzia pe care au tras-o a fost aceea că evenimentele paranormale din acele săptămâni au fost generate de subconștientul lor, stimulat de experiment și condus, așa cum se întâmplă la copii, spre o atitudine de protecție și apărare.
În același timp, însă, unele dintre întrebările lor au rămas fără răspuns. Cercetătorii nu au putut să explice cum de se mișca masa în timpul sesiunilor de spiritism, ori apăreau lumini și zgomote misterioase.
Gallowglass, CC BY-SA 3.0
Experimentul ambiguu al lui Philip a fost în mod clar subiectul unor îndoieli și critici dure, în ciuda prezenței a numeroase materiale audio și video care atestă ceea ce s-a întâmplat în timpul unora dintre sesiunile experimentului.
În anii care au urmat, au fost efectuate și alte încercări de contact paranormal cu noi personaje inventate, dar niciunul dintre aceste personaje nu a dus la rezultatele care au apărut în cadrul experimentului din Toronto, în 1972.
Creația lui Philip poate fi explicată doar prin halucinațiile, stresul și presiunea puternică pusă asupra inconștientului, sau există un alt motiv pe care nici măcar savanții de la Societatea pentru Cercetări Psihice din Toronto nu l-au putut explica?
Raportul lor despre ședințele de spiritism a fost totuși publicat de diverse reviste de specialitate, ceea ce a conferit autorilor testului supranatural o anumită popularitate și a făcut din experimentul Philip unul dintre cele mai cunoscute cazuri de acest gen.
În ultima vreme, experimentul Philip a inspirat câteva filme: filmul de groază „The Apparition” regizat de Todd Lincoln și „The Origins of Evil” al regizorului John Pogue.
