Familia care a trăit izolată 42 de ani în taigaua siberiană, la peste 240 de km distanță de orice așezare omenească
În anul 1978, câțiva geologi sovietici aflați într-o misiune în Siberia au descoperit o familie care trăia în pădure de câteva decenii fără ca nimeni să știe de existența lor. Familia Lykov nu mai intrase în contact cu alți oameni de aproximativ 42 de ani, iar membrii familiei nici nu știau că existase un Al Doilea Război Mondial.
Coliba familiei Lykov, construită în mijlocul pădurii, a fost descoperită din greșeală, când pilotul unui elicopter căuta un loc unde să aterizeze și a zărit un luminiș brăzdat acolo unde nu ar fi trebuit să fie decât pădure. Asta deși autoritățile sovietice nu aveau pe nimeni în evidență în acel loc izolat.
Nimeni nu s-ar fi gândit că în acel loc neprielnic vor găsi oameni. Taigaua din Siberia are o reputație proastă. Pădurea este compusă din mile și mile de copaci. Vara este scurtă și clima este rece. În plus, lupii și urșii flămânzi pot fi întâlniți în întreaga pădure. Acest lucru face ca viața în taigaua siberiană să fie imposibilă. Însă nu și pentru familiei Lykov.
Care este povestea acestor oameni curajoși care au fugit de civilizație? Ei bine, aceștia nu au avut o viață tocmai ușoară.
Familia Lykov aparținea de o minoritate religioasă (“Old Believers”) persecutată în timpul Imperiului Țarist și, după 1918, de regimul bolșevic. În anii ’30, după ce fratele lui Karp Lykov a fost ucis de un soldat comunist, el și soția sa, Akulina, și cei doi copii ai lor, Savin (9 ani) și Natalia (2 ani), au fugit către sălbătica Siberie, unde s-au refugiat într-o zonă complet izolată de civilizație. Aceștia și-au construit coliba la o altitudine de aproximativ 1.828 de metri altitudine și în cei 42 de ani de izolare, cei doi au mai avut doi copii, Dmitry și Agafia, născuți și crescuți în pădure.
După ce au fugit în anul 1936, membrii familiei Lykov au trebuit să supraviețuiască doar cu mâncarea pe care o găseau în pădure. În timpul unui ger cumplit, în 1961, toate legumele pe care se străduiau să le cultive în curtea colibei au fost distruse și au ajuns să-și mănânce pantofii din piele ca să nu moară de foame. Atunci a murit Akulina, care a refuzat să se hrănească în acele luni, ca să lase puțină mânacare disponibilă copiilor ei.
Când geologii care i-au găsit s-au oferit să-i ajute să părăsească pădurea, aceștia au refuzat.
În schimb, aceștia au acceptat mâncarea pe care geologii le-au oferit-o. Karp le-a spus geologilor că el nu mai mâncase pâine de 40 de ani, însă copiii lui, care trăiau alături de el, nu văzuseră niciodată așa ceva.
Mai mult, copiii familiei Lykov nu cunoscuseră pe nimeni în afara părinților.
Știau că există locuri îndepărtate în care oamenii locuiesc în clădiri înalte, auziseră că există și alte țări în afară de Rusia, dar acestea erau pentru ei concepte străine. Învățaseră să scrie și să citească de la mama lor, iar singurele cărți pe care le văzuseră vreodată erau Biblia și Evangheliile pe care părinții le luaseră cu ei atunci când s-au retras în pădure.
În 1981, trei dintre cei patru copii Lykov și-au pierdut viața. Decesele ar fi putut fi rezultatul faptului că membrii familiei au intrat în contact cu bolile moderne pentru care nu aveau imunitate. Savin și Natalia au decedat din cauza insuficienței renale, iar Dmitry și-a pierdut viața din cauza pneumoniei.
Când geologii au descoperit că Dmitry are probleme de sănătate, aceștia s-au oferit să-l ducă la un spital cu un elicopter. Dar Dmitry a refuzat și a spus: „Nu ni se permite. Un om trăiește cât vrea Dumnezeu”. Capul familiei, Karp, a murit în anul 1988.
Agafia (73 de ani), cea mai tânără fiică din familia Lykov, locuiește și acum în taigaua siberiană. În cei 70 de ani, aceasta a vizitat lumea modernă de 6 ori. Prima dată a fost în anii 1980, când guvernul sovietic a sponsorizat vizita sa în Uniunea Sovietică, iar următoarele vizite au fost în scop medical.
În 2014, ea a scris o scrisoare care a fost ulterior publicată online, prin care le cerea oamenilor să vină să o ajute, deoarece ea are probleme de sănătate și nu se mai poate descurca singură.
Voluntari o vizitează în mod regulat pentru a o ajuta, însă drumul pâna la ea este anevoios, iar în lunile de iarnă imposibil de parcurs cu barca.
În prezent, singurul „vecin” al Agafiei este Erofei, un fost geolog care s-a mutat în taigaua siberiană în anul 1997.
Citește și: Povestea bărbatului care a trăit cu lupii timp de 42 de ani
