Printre cele mai vizitate atracții din Edinburgh – cum ar fi impresionantul castel sau monumentul Scott – se află statuia lui Greyfriars Bobby.

Chair dacă la prima vedere pare doar un simplu monument, această statuie are o poveste impresionantă, ea fiind realizată în onoarea unui câine care și-a iubit stăpânul până la moarte.

După ce John Gray a murit în 1858, Greyfriars Bobby și-a petrecut următorii 14 ani păzindu-i mormântul, plecând de lângă acesta doar o singură dată pe zi, pentru a mânca.

Greyfriars Bobby

wikipedia.org

La mijlocul anilor 1850, John Gray, un bărbat în vârstă din Edinburgh, a devenit paznic de noapte al poliției și pentru a nu fi singur în timpul serviciului și-a luat un câine de pază care să-i fie alături în nopțile lungi.

Se spunea că perechea era inseparabilă și oriunde mergea John în patrulare, partenerul său mic din rasa Skye Terrier îi era alături, indiferent de vreme sau anotimp.

Din păcate, John s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a murit în februarie 1858, el fiind îngropat în cimitirul local Greyfriars.

Bobby a refuzat să părăsească mormântul stăpânului său, în ciuda faptului că a fost alungat de nenumărate ori de paznicii cimitirului, iar familia lui John a încerca să-l ia acasă.

Ziua și noaptea, fie că era vreme bună sau rea, se spune că Bobby a stat de pază la piatra funerară a lui John.

Câinele cu inima frântă pleca doar o dată pe zi să mănânce la același local unde stăpânul său îl ducea în fiecare schimb: Traill’s Temperance Coffee House. Proprietarul localului, John Traill, a fost cel care s-a asigurat că Bobby primește zilnic mâncare.

Pe măsură ce știrile despre micul câine loial au început să se răspândească – oameni din întregul oraș au început să-l viziteze pe Bobby.

După ce, inițial, au încercat să-l scoată pe Bobby din cimitir, chiar și paznicii au construit un mic adăpost pentru micuțul câine.

În 1867, la 9 ani de la moartea lui John Gray, a fost introdus un regulament care prevedea ca toți câinii fără stăpân să fie eutanasiați. Însă, micul Booby a fost salvat. Lordul Provost însuși a plătit pentru licența lui Bobby, oferindu-i chiar și o zgardă pe care scria „Greyfriars Bobby, de la Lordul Provost, 1867”.

Timp de 14 ani, Greyfriars Bobby a vegheat cu devotament și loialitate mormântul lui John Gray.

Daniel KraftCC BY-SA 4.0

Bobby a murit în 1872, iar oficialii i-au oferit un mic teren pentru a fi înmormântat, nu departe de cel al stăpânul său – lângă porțile interioare ale cimitirului Greyfriars.

Cățelul Bobby a devenit o legendă

shoegal2010

După moartea lui Bobby, chiar și baroneasa Angelia Georgina Burdett-Coutts, președintele de atunci al Comitetului pentru doamne al RSPCA (Societatea Regală pentru prevenirea aruzimii față de animale), a auzit povestea câinelui loial. Aceasta a fost atât de impresionată de povestea lui, încât a solicitat construirea unei statui din granit, care îl înfățișa pe micul Bobby.

Renumitul sculptor local William Brody a realizat statuia care a fost dezvelită în anul 1873, ea fiind amplasată vizavi de cimitirul Greyfriars.

Pe placa statuii a fost inscripționat mesajul: „Greyfriars Bobby – a murit în data de 14 ianuarie 1872 – la vârsta de 16 ani. Fie ca loialitatea și devotamentul lui să fie o lecție pentru noi toți”.

De la moartea sa, au fost realizate numeroase filme și cărți care au în prim-plan povestea sa incredibilă.

Cu toate acestea, unii oameni susțin că legenda este fie incorectă, fie complet greșită, având în vedere că un câine din rasa Skye Terrier trăiește, în medie, doar 10-12 ani.

Mike McBey
CC BY 2.0

Oricare ar fi adevărul, povestea lui Bobby este încă foarte îndrăgită de turiști și localnici deopotrivă, iar statuia sa se află lângă un pub care îi poartă numele, devenind o atracție în sine.

În muzeul din Edinburgh poți vedea expusă zgarda lui Greyfriars Bobby, castronul său și o statuie a faimosului câine.

Aici găsești câteva cărți despre câinele loial Greyfriars Bobby.


Citește și: Hachiko, câinele credincios care și-a așteptat stăpânul mort timp de 9 ani, zi de zi


Adaugă un comentariu...