La mijlocul anilor 1800, fermierii din Sioux, statul Nebraska (SUA), au început să descopere structuri ciudate în formă de spirală, care aveau nisip în interior, în timp ce în exterior erau realizate dintr-un fel de material fibros. Neștiind ce sunt, localnicii le numeau „tibușoanele diavolului”, numele lor științific fiind daemonhelix.

Fosilele, care erau uneori mai mari decât un om, au reprezentat o enigmă pentru primul paleontolog care le-a studiat, Erwin Hinckley Barbour.

James St. John
CC BY 2.0
Savantul a rămas perplex atât de mărimea spiralelor, cât și de forma lor. Inițial, Barbour a crezut că acele structuri ciudate s-au format în partea cea mai adâncă a unui lac, aafirmând că ar putea fi fosile de bureți gigantici de apă dulce, acum dispăruți.

Cu toate acestea, după ce a descoperit material vegetal în structurile gigantice și-a schimbat părerea și a stabilit că acestea trebuie să provină dintr-o plantă, sau poate din sistemul radicular al unei plante.

Ceea ce a derutat comunitatea științifică a fost faptul că în aceste structuri au fost găsite oase de rozătoare.
James St. John
La câțiva ani după ce teoriile lui Barbour au ajuns cunoscute, paleontologul Edward Drinker Cope a ajuns la o concluzie foarte diferită: erau intrări în tuneluri subterane, săpate de o specie de rozătoare care trăia sub pământ.
Cope a găsit și rămășițe de animale moarte în partea inferioară a vizuinii, aparținând familiei castorilor. Cu toate acestea, animalele nu erau strămoșii castorilor care populează astăzi Statele Unite, ci o specie care dispăruse cu milioane de ani în urmă, paleocastorul.
Fosilele lor arată că erau aproape la fel cu cele ale rozătoarelor care trăoesc acum pe Pământ: aveau urechi mici, picioare scurte și un corp alungit care facilita accesul la tunelurile subterane. Măsurau aproximativ 30 de centimetri lungime și aveau aproximativ dimensiunea unui șobolan mare, cu o coadă scurtă, gheare lungi și incisivi ascuțiți, care creșteau rapid.
Ghedoghedo
Public Domain
Intrările în formă de spirală aveau un scop de apărare de prădători, dar și de a facilita, grație pantei, împingerea în sus a pământului excavat. De asemenea, ele erau o modalitate de a menține umiditatea și controlul temperaturii în bârlogul lor. 
În ceea ce privește materia vegetală găsită în imensele spirale, cea mai plauzibilă explicație este aceea că provenea de la rădăcinile plantelor care căutau mai multă umiditate.
Rădăcinile care căptușeau vizuinile au făcut ca pereții acestor structuri să devină mineralizați în timp, formând fosile ciudate, în formă de tirbușon.
Paleocastorii au trăit acum aproximativ 22 de milioane de ani în urmă în America și au dispărut din cauza schimbărilor climatice: câmpiile s-au transformat în pajiști aride, unde hrana era probabil limitată.