Niihau: Insula interzisă din Hawaii, fără drumuri asfaltate, magazine sau școli
La acea oră melancolică a zilei, când soarele care apune încă nu se predă nopții, este posibil să vezi, de pe plaja Kekaha din insula Kauai, o fâșie de pământ care se profilează la orizont, aproape ca un miraj. Aceasta este singura modalitate de a vedea Niihau, cunoscută sub numele de Insula Interzisă.
De peste 150 de ani, insula a fost deținută de o familie, care a reușit în mod surprinzător, pentru a-și onora o promisiune, să păstreze Niihau aproape complet izolată de restul lumii.
Insula nu are drumuri, ci doar poteci; nu are mașini, magazine, restaurante, electricitate, apă curentă și internet. Plajele sale nisipoase sunt frecventate mai mult de animalele sălbatice decât de oameni, chiar dacă insula nu este nelocuită.
Daniel Jurin
În 1864, Elisabeth Sinclair a cumpărat insula Niihau de la regele Kamehameha al V-lea, pentru o sumă de aur echivalentă cu 10.000 de dolari, iar aceasta a promis că va păstra limba nativă și modul de viață al locuitorilor.
De atunci, proprietatea asupra insulei a fost transmisă urmașilor ei, familia Robinson. În 2010, Bruce Robinson, unul dintre cei doi frați care dețin acum insula, a declarat: „Am încercat să menținem cererea făcută de rege în momentul achiziției”.
Promisiunea făcută regelui le-a permis locuitorilor din Niihau să trăiască într-un loc la care mulți călători moderni visează: o insulă cu adevărat îndepărtată, un fel de fosilă vie care arată precum era Hawaii în urmă cu mai bine de un secol, chiar dacă izolarea aproape totală nu a fost implementată imediat, ci a fost decisă în 1930, pentru a-i proteja pe băștinași de boli la care nu fuseseră niciodată expuși, cum ar fi rujeola.
Locuitorii rămași pe insulă trăiesc mai mult sau mai puțin ca strămoșii lor, vânătoarea și pescuitul ocupând cea mai mare parte a zilelor celor aproximativ 70 de rezidenți permanenți.
Numărul de locuitori fluctuează foarte mult, deoarece aceștia vin și pleacă, mutându-se adesea pe alte insule.
Recensământul din 2010 a numărat 170 de rezidenți, dar, deoarece familia Robinson nu este obligată să prezinte estimări ale populației, numărul real de rezidenți permanenți nu este cunoscut.
Polihale, CC BY-SA 3.0
Insula este unul dintre puținele locuri din stat unde încă se mai vorbește limba nativilor hawaiieni, a cărei utilizare a fost interzisă în 1893.
Locuitorii sunt obligați să respecte regulile impuse de familia Robinson: alcoolul, armele și tutunul nu sunt permise pe insulă, bărbații nu au voie să poarte părul lung, iar duminica întregul sat trebuie să meargă la biserică.
Un „paradis puritan”, caracterizat de cultura religioasă a familiei Sinclair/Robinsons, o familie de „scoțieni prezbiterieni stricți”.
Familia Robinson permite, deși într-un mod foarte limitat, ca grupuri foarte mici de turiști să vină pe insulă pentru vizite ghidate și sesiuni de vânătoare, excursiile fiind de o zi.
Polihale at English Wikipedia, CC BY-SA 3.0
Vizitatorii nu au voie să intre în contact cu populația locală, pentru că pentru Bruce Robinson, protejarea culturii și a stilului de viață al locuitorilor din Niihau este o prioritate, poate și pentru că, după cum spune el, pe insulă se respiră „un sentiment de pace și de reînnoire pe care nu îl ai în lumea exterioară”. Cultura occidentală a pierdut-o, iar restul insulelor au pierdut-o. Singurul loc unde a rămas aceasta este în Niihau”.
Citește și: Insula Surtsey, un loc fascinant în care accesul oamenilor este interzis
