Tăblița din argilă, numită Plimpton 322, a fost găsită în urmă cu aproape un secol de Edgar J. Banks, un arheolog și cercetător american.

Aceasta a fost localizată în sudul Irakului și a fost scrisă în urmă cu aproximativ 3.700 de ani, între 1822 și 1762 î.Hr., de către babilonienii antici.

Arheologul a vândut-o pentru 10 dolari lui George Plimpton, după care a și fost numită, iar acesta a donat-o Universității Columbia în anii 1930. Probabil că nici Banks și nici Plimpton nu și-ar fi putut imagina la acea vreme ce reprezentau acele simboluri gravate pe obiectul descoperit.

wikipedia.org 
Public Domain

Datorită cercetărilor efectuate de către Daniel Mansfield și Norman Wildberger, ambii cercetători la Universitatea New South Wales din Sydney, această tăbliță care datează din vremea legendarului rege Hammurabi a fost descifrată în întregime, dezvăluind o realitate istorică necunoscută: nu grecii au inventat trigonometria, ci babilonienii (cu mai mult de 1.000 de ani înainte).

Practic, înainte să fie descifrată tăblița Plimpton 322, se credea că Hipparchus din Niceea, care a trăit între 190 și 120 î.Hr. – este inventatorul trigonometriei. Însă, babilonienii au fost cei care au inventat, în urmă cu aproximativ 3.700 de ani, formulele care permit determinarea lungimilor laturilor triunghiurilor prin calcul matematic.

Printre cele patru coloane și 15 rânduri ale tăbliței Plimpton 322 se află formule de bază ale trigonometriei, scrise în caractere cuneiforme, dintre care unele, erau necunoscute până de curând matematicienilor.




Daniel Mansfield a declarat că: „Cercetarea noastră arată că tăblița 322 Plimpton descrie formele triunghiurilor dreptunghice folosind un nou tip de trigonometrie bazată pe raport. Este o lucrare matematică fascinantă care demonstrează că un babilonienii erau incredibil de inteligenți”.

Plimpton 322 este de o importanță crucială atât pentru istoria matematicii în sine, cât și pentru a înțelege mai bine măreția civilizației babiloniene, prima care a prezentat așezări urbane contemporane cu cele din Egipt.

Datorită unui instrument care dezvăluie cunoștințe de acest fel, constructorilor le-a fost cu siguranță mai ușor să proiecteze clădirile Babilonului, cu toate consecințele practice ale cunoașterii exacte a lungimilor laturilor în funcție de raporturile geometrice.




Potrivit cercetătorilor, descoperirea nu este doar istorică, ci deschide noi posibilități pentru cercetarea și educația matematică modernă.


Citește și: Misterul celui mai mare manuscris medieval din lume: Codex Gigas sau Biblia diavolului