Renumita mască a tinereții a reginei Elisabeta I a Angliei
Pe lângă aplicarea unor remedii de înfrumusețare tradiționale și, bineînțeles, protejarea tenului de razele soarelui, doamnele din epoca Renaşterii obișnuiau să aplice fondul de ten tipic pentru acea vreme: plumbul alb.
Acesta nu era altceva decât un pigment alb format din carbonat bazic de plumb, caracterizat printr-o putere foarte mare de acoperire, utilizat în principal în pictură.
Plumbul alb a fost folosit pe scară largă în Antichitate pe post de fond de ten, atât de grecii antici, cât și de egipteni.
În timpul Renașterii, a revenit la modă în conformitate cu standardele de frumusețe ale vremii. Se credea că un ten alb simbolizează tinerețea și fertilitatea.
Se spunea că plumbul alb utilizat ca produs cosmetic era de calitate superioară și se deosebea de plumbul alb folosit în pictură, prin denumirea de Cerusă venețiană sau alb Saturn.
Acesta era foarte căutat și considerat ca fiind cel mai bun, deoarece se presupune că provine din Veneția, capitala mondială a negustorilor la acea vreme.
Cu toate că avea o altă denumire, formula acestuia era identică cu cea a plumbului alb folosit în pictură. Însă, pentru că era la mare căutare, era mult mai scump. De asemenea, toxicitatea plumbului alb este cunoscută încă din Antichitate. Însă, acesta era doar un detaliu. Cea care conta era frumusețea.
Se pare că rețeta acestui fond de ten consta în amestecarea plumbului alb cu apă și oțet. Utilizarea acestui amestec pe post de produs cosmetic era dăunătoare pentru organismul uman și provoca otrăvire cu plumb, leziuni ale pielii, căderea părului și, în unele cazuri, chiar moartea. De altfel, acest produs făcea ca pielea utilizatorului să devină gri.
În ciuda acestui fapt, utilizarea sa a fost atât de răspândită în epoca Renașterii, încât medicii și savanții recomandau utilizarea sa zilnică. Totuși, unii, cu minți mai luminate, și-au dat seama de gravitatea efectelor sale.
În acele vremuri, efectele plumbului alb au fost agravate de condițiile de igienă precare în care se afla populația, chiar și cea mai bogată. Nici bărbații, nici femeile nu se spălau pentru a evita să fie „contaminați” de apă cu boli precum ciuma sau holera. Prin urmare, multe doamne purtau un machiaj puternic pentru a-și ascunde murdăria, dar foloseau produse care le otrăveau încet, dar sigur.
Acest lucru însemna că machiajul nu era îndepărtat seara, ci era lăsat pe față chiar și o săptămână, fiind împrospătat ocazional cu un nou strat de fond de ten.
Astfel, stratul de Cerusă venețiană era atât de gros și de compact încât trebuia să se folosească un amestec cu mercur pentru a fi îndepărtat.
Masca frumuseții folosită de regina Elisabeta I
wikipedia.org
Una dintre figurile istorice feminine care a folosit acest fond de ten din plumb alb a fost regina Elisabeta I, regina Angliei din 17 noiembrie 1558 și până în 24 martie 1603.
Cunoscută și ca Regina Fecioară, Elisabeta I a fost fiica lui Henric al VIII-lea și a Annei Boleyn, a doua soție a regelui. Din păcate, Anne Boleyn a fost executată la nici trei ani de la nașterea Elisabetei.
Elisabeta I era un etalon al bunului gust în acea perioadă, însă a fost nevoită să folosească straturi groase de fond de ten (Cerusă venețiană) pentru a ascunde cicatricile pe care variola i le lăsase pe față.
Aceste straturi de fond de ten erau numite „Masca tinereții” a Elisabetei I. Prin mască se înțelege stratul de plumb alb pe care regina îl reaplica zi de zi, fără a îndepărta vreodată stratul vechi. Se pare că, în ultimii ani de viață, această mască avea o grosime de până la doi centimetri. Plumbul deteriorează ireversibil pielea și provoacă pierderea părului.
De-a lungul anilor, pielea tenului reginei era foarte zbârcită din cauza machiajului toxic. Ca răspuns la această problemă, Elizabeth a sfârșit prin a aplica cantități tot mai mari de fond de ten pentru a acoperi atât cicatricile provocate de variolă, cât și pe cele cauzate de produsul cosmetic toxic. Pentru a completa machiajul și pentru a da impresia că tenul său este foarte alb, regina se dădea cu un pigment roșu pe obraji.
Acest pigment era rujul clasic al vremii, formula sa fiind realizată cu sulfură de mercur cristalină sau cu un amestec de coșenilă (colorant făcut din gândaci), pudră de alun și gumă arabică.
wikipedia.org
Probabil din cauza folosirii Măștii Tinereții, în ultimii săi ani Elisabeta I nu a fost într-o formă bună. Nu mai avea păr și purta o perucă, se simțea mai tot timpul obosită, avea pierderi de memorie și probleme digestive. De altfel, dinții săi erau extrem de cariați, din cauza abuzului de zahăr. Deoarece era nemulțumită de aspectul său, aceasta chiar a refuzat să aibă o oglindă în oricare dintre camerele sale.
Deși cauza exactă a morții lui reginei Elisabeta I este discutabilă – cauzele posibile includ otrăvirea cronică cu plumb și utilizarea combinată a altor substanțe chimice periculoase prezente în produsele sale cosmetice, cum ar fi mercurul și arsenul.
