Scrisoarea din 1973 a unei femei analfabete către soțul ei emigrant
Era 2 noiembrie 1973. Acum 49 de ani, o siciliancă i-a scris o scrisoare soțului ei, care emigrase (ca mulți compatrioți) în Germania, pentru a munci. În acea perioadă, telefoanele erau un lux, așa că scrisorile și cărțile poștale era cele prin intermediul cărora oamenii își mai alinau dorul de casă și comunicau cu cei dragi.
Așa cum și acum există numeroase cazuri de analfabetism – și atunci existau persoane care nu știau să scrie sau să citească. Astfel că, în situația în care erau nevoiți să redacteze o scrisoare, cei care nu știau să scrie apelau fie la prieteni, fie contra cost.
Autorul scrisorii din acest articol, o siciliancă, a ales să nu se bazeze pe un profesionist, ci să creeze desene mici capabile să îi transmită soțului său toate evenimentele care au avut loc de la plecarea sa.
Scrisoarea începe cu o inimă străpunsă de o săgeată și continuă cu patru figuri antropomorfe, probabil o femeie și trei copii. Soția continuă narațiunea vorbind despre evenimentele care au avut loc la ferma familiei. Pământul îl arase pentru 150.000 de lire, preotul paroh a sfătuit-o să voteze pentru Democrația Creștină în locul Partidului Comunist, dar și o serie întreagă de alte indicații privind economia internă. Finalul pare să sugereze: Ne vedem de Crăciun.
Desigur, este dificil să se ajungă la o interpretare exactă a scrierii pictografice.
Scriitorului Gesualdo Bufalino din Italia a intrat în posesia scrisorii și a tradus simbolurile, iar interpretarea sa a fost publicată în cartea „La luce e il lutto”, volum apărut în 1996.
„Dragul meu drag, inima mea este străpunsă de gândul că nu ești lângă noi și îmi întind brațele către tine, împreună cu cei trei copii ai noștri.
Toți suntem bine, eu și cei doi copii mai mari, cel mic este puțin afectat, dar nu grav. Este supărat că nu am primit răspuns la scrisoarea anterioasă – și suferă din această cauză.
Mama ta, lovită de o boală, se află în spital, dar eu merg regulat să o văd. Nu îți fie teamă că merg la ea cu mâinile goale și nici singură, ca să dau subiect de bârfă. Fiul nostru mijlociu mă însoțește, în timp ce băiatul cel mare rămâne să aibă grijă de cel mai mic. Pământul nostru a fost arat și semănat, iar totul a costat 150.000 de lire.
Au avut loc alegerile pentru municipalitate. Am votat pentru democrația creștină, așa cum a sugerat pastorul, și nu pentru cei cu secera și ciocanul.
Dar, indiferent de cine câștigă, nimic nu se schimbă pentru noi, oamenii săraci.
Anul acesta am avut o recoltă bogată de măsline. Am angajat doi muncitori care să mă ajute cu strângerea măslinelor și i-am plătit cu 27.000 de lire. Am cheltuit încă 12.000 de lire pentru moara de ulei. Din măslinele culese am obținut mult ulei, un borcan mare și unul mic, iar costul pentru un litru este de 1.300 lire.
Dragostea mea, inima mea se gândește la tine. Acum, mai presus de toate, vine Crăciunul și aș vrea să fiu alături de tine. Prin urmare, îți trimit o îmbrățișare din partea mea și a celor trei copii. La revedere. Inima mea îți aparține și suntem uniți ca cele două inele ale noastre”.
Cartea „Dragostea e scrisă în semne” – de Kate Clayborn – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
Bravo Ei că a știut a se face înțeleasă de către Soțul ei.